Foto de la Recycle Raft & Race

Voluntari "la pamant" in iarba verde...

Voluntarii seriei a doua cu Amalia si Dragos intr-o poza de final la sfarsitul saptamanii de tabara.

Ca tot veni vorba despre ce mult conteaza expunerea in presa si publicitatea in general si fiindca ramasesem datoare, am postat cateva fotografii cu mine, colegii mei si vedetele care ne-au sustinut in tabara de voluntari si in actiunile noastre.

Toate fotografiile de aici sunt facute de Alexandra Radu, venita din partea celor de http://www.maimultverde.ro/ si de Alex Toma, colegul meu, carora le multumesc!

Cu Gabi si Adi, dezgropand gunoiul depozitat de ani de zile in albia raului. Noroc ca ne-au dotat cu unelte ajutatoare...

Cu Amalia, Dragos, Claudia, Marian, Ionut si David, inca in actiune spre sfarsitul zilei de sambata.

Impreuna cu frumoasa Iulia Vantur si inaltul si veselul Cabral.

Cu Razvan Fodor pe malul Lacului Baneasa..

Am aparut in National Geografic!

Da, am aparut in National Geografic din luna iunie!

Cocotati pe un bustean, dand sacii de gunoi din mana in mana, suntem noi, Dragos Bucurenci, Amalia Enache, Claudia, eu, Semy si Tina, cred.

Deci, presa nu a ramas insensibila, o revista de natura lui National Geografic cu atat mai putin! Sustinerea presei inseamna mult pentru Dragos si cei care se chinuie sa stranga fonduri de la companii private ca sa isi finanteze ONG-urile si implicit actiunile de voluntariat pentru mediu. Prin urmare Tabara Recycle Raft & Race a fost o reusita. Dealtfel am fost prezenti si pe Money Chanel cu un interviu a lui Ionut Ruscea, la Realitatea TV si la ProTV la stiri, ne puteti vedea la adresa http://stirileprotv.ro/stiri/social/cabral-amalia-enache-iulia-vantur-si-razvan-fodor-invingatori-la-pluta.html.

Iasul, vinerea trecuta - colaj de imagini

Somn de voie si cazane de vanzare...

"Trai greu" si oboseala mare pentru tiganii veniti cu cazanele de alama la Targul Mestesugarilor din Parcul expozitiei din Iasi.

Vinerea trecuta am fost in Iasi si am vizitat impreuna cu mama si Stefan, manastirile Galata si Cetatuia, am urcat spre padurea Bucium, unde am luat o pauza de expresso si tarta cu nuci si inghetata si mi-am incheiat periplul in Copou, la Targul Cucuteni 5000. Nici nu puteam nimeri mai bine in Iasi...tot orasul mirosea innebunitor a tei, vremea a fost superba, parcurile exceptional ingrijite, cu minunate locuri de joaca pentru copii, iar de targ ce sa zic...imi venea sa las acolo si banii pe care nu-i aveam.

Au fost prezenti maestri ai olaritului din Catamarasti Deal si Dorohoi - Botosani, Branistea - Galati, Corund si Miercurea Ciuc - Harghita, Schitu Stavnic - Iasi, Baia Mare - Maramures, Vadastra - Olt, Marginea si Radauti - Suceava, Horezu, Lungesti si Vladesti - Valcea, precum si din Drochia, Ialoveni, Nisporeni si Chisinau.

Nici nu stiam unde sa ma uit mai intai...intr-un final am ales doua carafe mici de lut pentru vin fiert, ceramica Corond, cativa magneti de frigider, ceramica Horezu pictati alb-rosu, ca suvenir si doua bratari lucrate manual, din margele. Si, binenteles am facut fotografii. Ca cele de mai sus, temandu-ma sa nu se trezeasca tiganii si sa ma ia la fugareala ca-i pozez fara aprobare. Se stransese lumea in jurul meu si se amuza teribil de imaginea lor si de imaginatia mea ca ii fotografiam, fara sa imi pese, ca tot omul, de exponatele de la vanzare, ci mai degraba de niste burtosi adormiti si doborati de caldura si de oboseala.

Stefan a alergat dupa porumbei, dupa ce le-a dat sa manace ultimele lui grisine, pana i-a imprastiat pe toti. Am cazut franti de oboseala cand am ajuns acasa, seara tarziu, cu prada de la targ si cumparaturile de peste zi. A fost o zi frumoasa si daca ar fi sa ma reintorc in Iasi, in perioada teilor infloriti as face-o. Desi Iasul din "Lorelei" a lui Ionel Teodoreanu parea frumos in orice anotimp. Sper sa revin cat mai curand...

Votati RETEZATUL la New 7 Wonders!

Parcul Naţional este singurul loc din ţară nominalizat în campania „New 7 Wonders“. Cele 77 de semifinaliste vor fi aflate pe 7 iulie. În 2008, noua campanie N7W a luat în considerare nu mai puţin de 430 de nominalizări din 224 de ţări.

Cea de-a doua etapă a campaniei se derulează până pe 7 iulie. În această fază, vor fi alese, pe baza votului exprimat pe site-ul organizatorilor, primele 77 de posibile minuni naturale. În următoarea etapă, o comisie specială condusă de fostul director general al UNESCO, Frederico Mayor, va alege cele 22 de finaliste, ale căror nume va fi cunoscut pe 21 iulie.
Cele şapte minuni naturale ale lumii vor fi alese apoi tot în urma voturilor exprimate pe internet, până în 2011, timp în care Fundaţia N7W va vizita şi va prezenta lumii întregi fiecare dintre obiectivele ajunse în faza finală.
„Sloganul nostru este «Dacă vrem să salvăm ceva, mai întâi trebuie să-l apreciem cu adevărat». O mai bună conştientizare înseamnă că aceste comori naturale pot fi mai bine conservate pentru generaţiile viitoare“, se arată într-un comunicat al Fundaţiei „New 7 Wonders“. Adresa la care il puteti vota este :

http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/?firstselect=5:115

Farmecul noptii la tara

Cand apune soarele dupa dealuri, satul se duce la culcare. Diminetile incep foarte devreme la tara, chiar inainte de rasarit si Mos Ene vine mai devreme decat la oras.

Numai eu nu puteam dormi. Noaptea ma furisam afara, in gradina, trecand pe sub nasul lui Lucky, pe care il salutam soptind si care ma privea mirat si intrebator, pe langa Ciufi care imi mieuna catifelat in jurul gleznelor, pierzandu-se apoi in intuneric dupa cate o pisicuta si ma opream sub stele...

Cu trandafirul galben si parfumat lipit de obraji, in camasa de noapte alba si lunga pana la pamant, ratacind prin iarba uda sub cerul noptii, mi se parea ca traiesc aivea povestea miresei lui "Fat Frumos din lacrima" a lui Eminescu. Si gandurile ma purtau departe, in timpurile cand pe cer nu erau decat stelele albe si reci...In zilele noastre, pe cer trec avioane mici ca niste jucarii, iar satelitii sclipesc poznas de dupa norii ca nalucile. Ce frumos trebuie sa fii fost cerul acum cateva sute de ani, cand stelele si luna erau singurele nestemate ale noptii! Si cand luminile oraselor de azi, nu le intunecau stralucirea...

Norii alunecau odata cu gandurile mele, jucand pe cerul noptii cu stele un fel de teatru de umbre chinezesti.

Racoarea cobora incet, dand petalelor florilor, ierbii si trupului meu un fior. Alta data as fi cautat constelatii si as fi incercat sa recunosc stelele dupa nume dar nu, am preferat sa ma bucur de cerul intreg, anonim si sa cred ca este asa de frumos impodobit doar pentru mine. Inchideam ochii si ascultam sunetele intunericului, ca un cantec de noapte buna...un caine latra in departare, broscutele oracaiau undeva nestiute, greierii le tineau isonul cu refrenul lor cri-cri, frunzele nucului se alintau in vantul domol, Lucky pufnea si scheuna usor in lantul lui, invidios ca nu ia parte la plimbarea nocturna.

Nicaieri, niciunde, noaptea nu m-a facut sa reflectez mai mult la trecut...am privit in mine ca intr-o fantana adanca, plina cu amintiri si am descoperit lucruri demult uitate...

Alte personaje din poveste

Luiza. Mie mi-a adus aminte de tablourile lui Grigorescu sau mai nou de fotografiile lui Silviu Ghetie. Are doar patru ani, dar promite mult. E o zgatie vesela si vorbareata si s-a jucat strengareste cu Stefan, aratandu-i ea baietelului de la oras cum este sa te tavalesti in iarba si sa alergi in picioarele goale.

Tanti Aglaia si nea' Popa. Ei in sine sunt o poveste intreaga. Tanti Aglaia mi-a povestit despre baietii ei si ca e soacra cu patru nurori, in timp ce ii culegeam visinul. Fugisem de la bucatarie, ma vazut, m-a strigat de peste gard si nu i-am putut rezista.

M-am intors in casa, am cerut o galetusa sa culeg visine si m-am inapoiat victorioasa la ea, trambitand sus si tare ca "ma lasa mama!" A inceput sa rada cu lacrimi de mine si eu pe o parte a gardului, ea pe cealata am incropit o mica barfa asa ca intre vecine, in timp ce culegeam visine, jumatate in galeata si jumatate in gura, printre strambaturi, de acre ce erau. M-a pus in tema cu cele ale satului si daca nu venea mama sa ne desparta, cred ca dadeam gata tot visinul. Iar in seara dinaintea plecarii, nea' Popa, dupa ce m-a rugat sa-i pozez gospodaria, s-a prezentat cu o gaina la mama, cica, sa o taie, sa mi-o dea la drum...am crezut ca lesinam. L-am trimis inapoi cu motata, cu promisiunea ca ma intorc la toamna si poate daca mai prinde ceva carne pe ea, atunci o sa o ii facem felul (adica ei, ca noua ne e mila). Tanti Aglaia isi sustinea cu convingere barbatul, de peste gard si daca a vazut ca nu merge cu gaina a incercat varianta cu...plapuma si perna. Adica, m-a chemat la ea cu Stefan si sub pretextul unei pomeni, mi-a pus in brate ditamai plapuma de lana si o perna mot, de nici nu le puteam cara....Toata aceasta tevatura "o fost" ca intr-un film de Kusturita...

Satul. Cu dealurile, cu florile, cu vacile duse dis-de-dimineata la pascut pe sub fereastra casei, cu ulitele prafuite si oamenii lui calzi si veseli.

Personaje de poveste

Bobocii de rata...ce as putea scrie despre ei?...parca nu stiu pe ce lume se afla, au niste figuri nedumerite si nevinovate, iar trupurile lor firave intr-un nimb de puf moale parca sint facute sa stea in vitrina, nu intr-o curte cu copii care le ridica in manute spre soare in loc de jucarii. Imi venea sa rad cand ii vedeam cum se balangane pe picioare ca niste betivi iesiti de la crasma. Si pe deasupra au si "glas", un "mac-mac" ascutit si patrunzator...

Ciufi, vine de la ciufulit, ca asa era cand l-au gasit stapanii lui. Acest motan cu reputatie de "mare golan" e spaima pisicilor de prin sat...se aude ca n-a scapat nici una "neciufulita". Dispare cate 2-3 zile, iar atunci se stie ca "e indragostit"...cand ajunge acasa lesinat de foame si plin de urmele luptelor motanesti, stapanii il asteapta cu masa pusa si curiosi de noutati....

Lucky e un caine haios, cu nume exotic, care m-a iubit din prima clipa. Despre Lucky, norocosul, as putea sa scriu randuri intregi, pe masura caracterului lui de caine credincios, jucaus, alintat mai ceva ca o pisica, ascultator si foarte caraghios. Cea mai mare teama a lui - fulgerele si tunetele, iar de frica lor se ascundea direct in cel mai intunecat ungher al custii, de unde nici nasul nu i se mai vedea. Era mai tot timpul liber si ma urma peste tot , nemaistiind cu ce giumbuslucuri sa ma mai cucereasca. Ma privea cu figura lui nostima, cu o ureche bleaga si parea mereu pus pe sotii. La plecare mi-am luat la revedere de la el si mi-a raspuns la salut, scheunad suparat.

Murgu, calutul cu canaf rosu pe-o ureche, ca un turc in bazar, rontaind cu placere flori de musetel...

Macii

Macii asa cum erau la asfintint sau in zori de zi "rubine si aur pur si cald"...si pe aici, pe colo smaralde, ametiste si safire...