"Suntem condamnati la amintiri frumoase..." mi-a zis astazi cineva. Am ras, fiindca mi s-a parut comica asocierea acestor cuvinte...prea suna ca o sentinta...Dar m-a pus pe ganduri...
Oamenii fac mai mereu un balans inechitabil si invariabil intre trecutul, prezentul si viitorul lor...
Daca, intr-o zi oarecare, prezentul va insemna altceva, decat ceea ce planificasei in trecut, atunci ce te faci cu amintirile? Cele dureroase se vor fi vindecat demult, cicatricile luptelor din trecut sunt semne ca aceleasi rani nu se vor deschide din nou, dar ce te faci cu cele care iti umplu ochii de lacrimi si sufletul de nostalgie? Cum te impaci cu ele si mergi mai departe prin viata? Poate sperand ca in alta zi, undeva in viitor, alte amintiri frumoase te vor astepta.
Reflexia luminoasa a viitorului in apele adanci si uneori limpezi, alteori tulburi ale trecutului e una din marile provocari a vietii.
3 comentarii:
Minunata reflexie...atat de clara! O gura de aer prospat si tonic!
Multumesc, Mirela!
Citind postul tau imi aduceam aminte de dulcele-amar al amintirilor si ma gandeam ca tot ceea ce m-a facut pe mine cel care sunt acum are si ceva din lacrimi si nostalgie. :-) De ce ma bucur pentru asta? Pai, altfel de unde sa stiu ca am trait cu adevarat atunci, de unde sa stiu cand
Leoaica tinara, iubirea
mi-a sarit în fata ?
Ma bucur cu lacrimi si ma fericesc ca am fost viu si stiu ca sunt pentru ca nu am uitat !
Trimiteți un comentariu