Se afișează postările cu eticheta Raluca Spataru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Raluca Spataru. Afișați toate postările

luni, 13 iulie 2009

Si as mai vrea ceva...daca s-ar putea...


Un Fiat 500...ca cel al Ralucai. Alb sidefat, dragalas si sprinten, numai bun pentru iesit la plimbare cu fetele prin oras sau la o sedinta foto...desi, tare ma tem, ca nu ar incapea tona de recuzita, pe care o caram de fiecare data dupa noi, aproape inutil, desigur!

Daca am stat, chiar si pentru cateva minute, la volanul ei am tras speranta, ca poate, o voi conduce si eu prin oras candva. Ca tot ma lasasem convinsa in showroomul de la Galati, sa imi iau una identica, cu o saptamana inainte sa inceapa "marea criza". Care "m-a lovit" din plin, evident!

Sper ca o sa vina si vremuri mai bune si atunci o sa defilez mandra la volanul ei. Pana una, alta, m-am bucurat de o plimbare prin Bucuresti, cu Raluca la volan si Semy pe post de copilot.

Ne-am distrat pe cinste, chiar daca plouase toata dimineata. Mai ales ca, in fata Palatului Parlamentului, am atras atentia unor baieti simpatici, de nationalitate necunoscuta, care s-au oferit sa ne faca fotografia de mai sus, cand ne-au vazut cum ne "chinuiam" reciproc. Ne-au intrebat daca e nou-nouta si inca ceva, dar n-am inteles, si razand ne-au imortalizat in ceea ce vedeti mai sus. Si-au luat un "Good by!" foarte vesel de la noi si au plecat cu zambetul pe buze lasandu-ne si pe noi asemenea...

miercuri, 10 iunie 2009

Raluca

Totul a pornit de la un e-mail trimis de ea care mie la inceput mi s-a parut tare amuzant si caruia nu ii vedeam nici o finalitate pentru ca, la acel moment cursa de pe Lacul Baneasa parea ceva tare indepartat. Si i-am raspuns repede si oarecum in gluma ca daca tot ofera doua locuri pe canapea in sufrageria ei, m-as baga si eu. Ca eu o vreau daca si ea ma vrea si...m-a vrut! Am ocupat singura cele doua locuri oferite cu o generozitate si o gratie demne de secolul trecut.
A fost o gazda perfecta si in casa ei m-am simtit minunat si rasfatata cum mi s-a intamplat de putine ori.
Nu incetez sa ma mir cate ocazii de a cunoaste oameni minunati iti ofera viata.
Acum aproape doua luni cand am aplicat pentru tabara de voluntari de la Busteni, nici nu imi imaginam cate lucruri frumoase mi se vor intampla...ceea ce dovedeste ca niciodata nu e prea tarziu sa crezi ca viata e plina de surprize.
Iti multumesc, Raluca, pentru caldura cu care m-ai primit, pentru sufletul tau bun si sper ca ma vei vizita si tu intr-o buna zi! Pana atunci, multe salutari de bine lui Catalin si pe curand!