Delta Dunarii - Abstract

Delta Dunarii - Insula

Caii salbatici de la Letea

Pasteau sub cerul liber, dincolo de poiana, la marginea padurii.

Amandoi mergeam incet, vorbind in soapta, avand grija sa nu facem prea mult zgomot...

Ii priveam prin obiectivul camerei foto, incercand sa ma apropii din ce in ce mai mult. Andrei mergea in paralel cu mine, pregatit sa intervina in caz ca era nevoie... caii puteau deveni agresivi, daca s-ar fi simtit amenintati. Ne-am ascuns dupa niste tufe, dar crengile uscate, care ne trosneau sub picioare, i-au facut atenti si ne-au privit incremeniti pret de cateva momente. Apoi au plecat incet catre padurea cea sigura. Cand au simtit ca marim pasul in urma lor, amandoi incantati, evident uitand de pericol sub imperiul adrenalinei, au inceput sa o ia la trap...noi dupa ei, la fuga...

Cateva fotografii... caii pasteau, ridicand capul dintre iarba si flori, privindu-ne din cand in cand, probabil intrebandu-se ce vrem de fapt... Barcagiul ne povestise pe drum despre tiganii care vin uneori si ii hartuiesc zile in sir, prinzandu-i pana la urma, urcandu-i cu zecile in camioane, ca sa ii vanda pe bani putini la targ... Dar noi doi doar ii priveam pierduti... Erau absolut superbi, nelinistiti, cu muschii incordati, gata de fuga la cel mai mic semn de primejdie. Erau liberi, frumosi, de un aramiu stralucitor, cu coame negre... imi aminteau de caii copilariei din basmele cu Fat Frumos...

Am hotarat impreuna sa ne intoarcem. Am iesit din padure trecand pe langa copacii batrani si am ajuns in mijlocul poienii unde, m-am oprit brusc. Era o liniste de mormant. Nu batea nici macar vantul. Nu se auzea nici o pasare ciripind. Norii gri pe cerul intunecat, soarele nicaieri... se apropia seara. Si i-am spus atunci lui Andrei ca ma simt de parca am fi singuri pe lume...

Am traversat poiana razand, cautandu-ne colegii... numai noi dintre toti avusesem privilegiul sa petrecem cateva clipe alaturi de frumosii cai salbatici din padurea Letea.

Delta Dunarii inflorita

Delta Dunarii in imagini (3)