Despre fotografie

Pentru mine fotografia e mai mult decat pasiune...e refugiul meu, e privilegiul de a le lasa altora amintiri frumoase, e semnatura mea de trecere prin viata asta cu clipele ei asa cum sunt, mai bune, mai frumoase, mai navalnice sau mai linistite... E perspectiva mea asupra lumii, e unica modalitate de a fi, chiar sub ochii celorlati, doar eu cu mine insami.
Nu simt nevoia sa ma explic, in ceea ce priveste pasiunile fiecarui om, mai stranii sau mai firesti, fiecare e liber sa aleaga sa si le cultive mai mult sau mai putin. Insa, in seara asta mi s-a intamplat ceva destul de ciudat, despre care simt nevoia sa scriu, desi poate, nu ar merita osteneala.

Pentru ca sunt de felul meu mai deschisa si nu-mi refuz, pe cat posibil, prilejul de a invata ceva nou, mai ales, daca mi se ofera pe tava o invitatie la ceva legat de fotografie, am zis sa nu pierd ocazia. Si, iata-ma la "Club M" in aceasta seara, toata numai ochi si urechi la un "domn" fotograf (ajuns din intamplare "pozar", dupa propria declaratie) facand parte din vechea garda comunista, fost coleg, mare chestie, cu "mari personalitati" ale vremii. Ganditi-va, cam la ce figuri "populau" acum vreo 30 de ani redactia ziarului "Flacara". Printre ei erau dealfel si mari jurnalisti de astazi, si, binenteles si oameni in adevaratul sens al cuvantului. Dar...pentru unii, conjunctura favorabila a vremurilor de demult, cat si "taria de caracter" si perseverenta, se pare ca au propulsat chiar si spre un viitor tanar si "liber in cuget si simtiri", oameni ca sa serveasca drept exemplu "tinerelor vlastare" de astazi. Printre amintiri personale despre inceputurile in ale fotografiei, aluzii sexuale explicite, emfaze, bancuri fara perdea, explicatii obscene si alte asemenea, care au durat cam 80% din timpul alocat acestei seri, am "priciput" cum sta treaba cu regulile de aur ale fotografiei, cum tre' sa se aseze frumos diagonala si care urca si care coboara, diagonalele, ce n-ati inteles!? Si, ca pentru exemplificare, ia baga, nene, si cateva fotografii! Ca sa vada tot omu' venit gratis la seminar, cum adica "care este"... Mai, ce ti-e si cu pozele astea premiate la tot felul de concursuri internationale! N-am avut ce face si am intrebat ceva...despre o chestie din stanga sus care imi distragea atentia de la subiect, o fetita cu ochi albastri superbi si cu pistrui asemenea... Reactia a fost una de oparire, dar cred ca am eu o problema cu tonul si felul in care intreb, cred ca suna oarecum acuzator si impertinent, ca si altcineva, altadata, a reactionat la fel...dar era cineva de 20 de ani, nu un fotograf cu state vechi in profesorat... Da, asta imi da serios de gandit!

Fotografiile prezentate, mai putin cele cateva originale, de fapt, mai mult mi s-au parut nimerite in momentul potrivit, la locul potrivit, ei, unii mai au si ceva noroc uneori, nu aratau cine stie ce spirit sau orice altceva. Fotografii mai bune am vazut pe http://www.badorgood.com/ la oameni de trei ori mai tineri si mai "needucati" in ale fotografiei, dar se pare, mai talentati si mai buni observatori a naturii umane si nu numai. Deci, "la pomul laudat sa nu te duci cu carul" se adevereste si in acest caz! La invitatia de maine nu am sa raspund, mi se pare o pierdere de vreme, mai bine acele ore le petrec facand singura cateva "pozne" si experimentand in aer liber si curat si nu intr-un nor de obscenitati si fum ingrozitor de tigara. Nu imi pare rau ca am fost asta seara la "lectia de fotografie", ma bucura faptul ca nu toti marii fotografi sunt la fel de infatuati, ca mi-am adus aminte de modestia, sarmul, tactul si talentul domnului Florin Constantinescu, la al carui workshop de fotografie si expozitie personala am fost anul trecut si caruia ii pastrez un loc special in inima mea.

As vrea sa cred ca, asa cum a spus cineva odata "o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte". O fotografie nu trebuie explicata, ea se explica singura, ea creeaza o stare sau mai multe, dupa caz, transmite o emotie sau un mesaj si, in cel mai nefericit caz, poate fi doar o amintire a cuiva sau a ceva. Oricand voi avea inima deschisa sa ascult oameni care vorbesc despre fotografie, experienta de azi cred si sper ca a fost doar ceva pasager.

Am postat in seara aceasta pentru mine si pentru voi, cei care ma cititi, o fotografie facuta anul trecut la Mamaia, care va trimite direct in vacanta (sper), ca eu nu stiu daca mai apuc sa mai vad marea anul asta. Dar, speranta moare ultima, nu-i asa?