Am adormit pentru cateva clipe si m-am trezit cu greu, dupa impresia pe care mi-a lasat-o un vis tare straniu. Nu reusesc sa inteleg, de ce, unele ganduri, raman undeva in inconstient, mai mult decat celelalte. Poate, pentru ca, ne impresioneaza ceva mai mult decat cele obisnuite...
Azi dimineata am citit din nou despre aventurile lui Liviu in Alaska. Ne tine la curent despre viata lui de acolo, in stilul lui personal, de la capatul lumii, unde este plecat de ceva timp. Povesteste despre luna din Alaska pe care o vezi miscandu-se pe cer, cu ochiul liber, a si filmat-o chiar...despre aurora boreala, din care a intrezarit doar niste urme fine...si pe care, inca nu a reusit sa o imortalizeze...dar, va las sa cititi asta chiar de la el de pe blog ( http://codrulverde.wordpress.com/). Sper sa te intorci cu bine, Liviu, sa ai parte de o calatorie frumoasa si la revenirea in tara sa nu suferi un soc!
...Am visat o padure de toamna in asfintit, soarele pe un cer ciudat de negru, eu alergand printre copacii care parca luasera foc in lumina amurgului si aurora boreala transformand cerul noptii si poleind potecile padurii cu o lumina magica... si apoi luna...imensa, stranie, inconjurata de umbre miscatoare, plimbandu-se printre norii grosi...
M-a fascinat mereu aurora boreala, chiar din copilaria povestilor lui Andersen...am visat-o mereu de-a lungul anilor, mi-am inchipuit-o ca pe o magie a noptilor polare, o vraja a craiesei zapezilor vesnice...
Nu stiu daca o sa am vreodata ocazia si norocul sa privesc aurora boreala pe cerul noptii, undeva in Alaska, dar azi, un prieten, mi-a trimis-o de acolo, ca pe o carte postala care a traversat mari si tari...
Un comentariu:
Un HP Mini Vivienne Tam
Trimiteți un comentariu