Zilele trec, Pustiul ma cheama,
Clipa de-acum
Mi se pare
O geana de nor...
Ploaia ce-mi cade in suflet
E rece,
Se-anina de frunzele moarte
Si trece...
Ma-ntorc in trecut,
Cat as clipi,
Dar nu mai am loc
Pentru lacrimi amare,
Durere si
Un dram de noroc.
Un comentariu:
Ploaia rece patrunde-n suflet si-acum in prag de primavara, insa renasterea naturii ne poate readuce speranta de care avem atat de mult nevoie, lasand loc zambetului sa se aseze acolo unde-i sade bine.
Trimiteți un comentariu