Luminile sunt aprinse in aceasta seara, la fel ca in toate serile...
Pe masa cea mare doar ceaiul, mierea si o carafa cu vin au ramas de la cina.
In camera cea mica, copilul adoarme, alunecand in vis, sub asternurile moi.
Afara, pe sub ferestre se strecoara seara inghetata de iarna...ninsoarea se asterne incet pe potecile padurii, amintind de povestile copilariei...
Cineva se plimba cu pasi egali prin sala de bal, in care odata, demult, dansatorii isi zambeau complice si in care dragostea era singura muzica...
Coridoarele sunt pustii ca si sufletul celui ramas singur...
Afara, gardurile mult prea inalte ce imprejmuiesc castelul nu au putut sa o opreasca...ea a gasit cheia, portile grele si reci s-au deschis ca printr-o vraja, a acestui obiect mic si aparent neinsemnat, iar din urma, zapada a acoperit urma pasilor ei...
2 comentarii:
Stiu ca e Castelul Bran dar incerc sa-mi dau seama din ce directie ai tras. Sigur este dinspre Brasov-Rasnov catre castel dar nu localizez punctul care este la o cota aproape echivalenta.
Daca platesti bine iti zic :) De pe terasa Complexului Vila Bran, cu un aparat de duzina, seara, in timp ce urcam la cina. Toate fotografiile pe care le-am facut atunci sunt sub imperiul vitezei, ca eram la un training de vanzari si si timpul a fost extrem de limitat! E o priveliste tare frumoasa, asta in alta ordine de idei...
Trimiteți un comentariu