Dimineata de martie

Cafeaua s-a racit pe masa.
Painea a sarit din toaster.
"La revedere, mami!" mi-a spus iesind pe usa, in drumul lui spre scoala...
Aceleasi ferestre mari pe care azi nu intra soarele.
Aceleasi gesturi...aceeasi oglinda, din fiecare dimineata a ultimilor ani, in care ma privesc, grabita, urmand aceeasi rutina de fiecare zi...
Aceeasi pereti...fotografiile in care zambesc...de ce nu recunosc nimic?
Din care viata fac parte toate?
Oare traiesc?
Sau sunt doar o umbra vie?...
De unde senzatia de plutire peste gol?
Inchid usa in urma mea si pasesc printre oameni. Din nou. Ca in fiecare dimineata.
Cerul e de plumb greu. Frigul de martie ma insoteste ca un tovaras credincios... Cat de aproape imi pare acum povestea fetei mosului imbracata in rochia ei de hartie, infruntand gerul cumplit de la inceput de primavara si ura Babei Dochia...