marți, 8 martie 2011

Privilegiul de a fi femeie


Cand ma gandesc la prietenele mele, la toate femeile pe care le cunosc, le iubesc si le admir deopotriva mi se pare ca sunt foarte norocoasa! Ca fac parte dintre ele! De nenumarate ori de-a lungul vietii, in diferite situatii sau circumstante as fi dat orice sa fiu barbat! Ca sa imi fie mai usor! Dar azi, recunosc cu toata vinovatia, ca nu as schimba privilegiul de a fi femeie cu nimic!

Probabil suntem complicate, ne plangem tot timpul ca ne e greu, dar le rezolvam pe toate in cele din urma...

Probabil suntem de neinteles, barbatii o numesc elegant "mister feminin"...vrem tot timpul ceea ce nu putem avea si cand intr-un sfarsit obtinem, ne dorim altceva. Chiar daca e vorba de par drept cand il avem ondulat in acele bucle superbe de care ei s-au indragostit, atunci la inceput, chiar daca e vorba de o casnicie fericita, copii frumosi si o cariera infloritoare in acelasi timp...

Vrem sa ne casatorim de dragul rochiei de mireasa. Ce absurd! Cum pot barbatii intelege ca vrem sa fim printese macar o data in viata? Doar visam la asta de cand aveam cinci ani, nu-i asa? Fascinatia pentru rochia alba de mireasa ne acapareaza cu totul, pierzand din vedere de cele mai multe ori ce urmeaza dupa ziua cea mare! Cu siguranta ne casatorim din dragoste, cu alesul inimii, asa ca in povesti, cu inima deschisa si curata, dar din nefericire nu intotdeauna viata e ca in basme... Incercam sa trecem peste asta si creem noi o poveste frumoasa, aducand pe lume copii, muncind alaturi de cel drag, construind o casa, incercand sa intrevedem in viitor un happy end...

Avem privilegiul de a fi frumoase! Dupa reguli complicate si de neinteles pentru ei, aceastui fapt i se adauga o permanenta preocupare pentru a pastra ceea ce avem deja si pentru a il pune in valoare. Cu naturalete, binenteles! Pare un lucru tare complicat si chiar este!

Probabil ca suntem minunate de cele mai multe ori, asa cum alteori suntem imposibile, cicalitoare, enervante, plangacioase, nebune sau mai stiu eu cum! Probabil putin din fiecare. Dar oare fara toate astea viata nu ar fi plictisitoare?

Si stim sa iubim atat de frumos! Asta le face uitate pe cele de mai sus! De cele mai multe ori...

Cand ma gandesc uneori la prietenele mele, atat de diferite, atat de minunate, atat de uimitoare, mi se pare ca viata nu le ofera indeajunse bucurii! De cele mai multe ori, isi ascund nefericirea, lacrimile, durerea si trec peste tot si peste toate cu zambetul pe buze, regasindu-se in dragostea copiilor lor sau in micile placeri vinovate de zi cu zi...o rochie frumoasa, un parfum subtil, o bijuterie delicata, o cafea intre prietene...
La multi ani, dragele mele!

Niciun comentariu: