Se afișează postările cu eticheta despre mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despre mare. Afișați toate postările

luni, 20 septembrie 2010

Weekend




Destinatiile de weekend, uneori pot fi surprinzator de izolate si de frumoase, chiar daca se afla la o distanta relativ mica de casa... Un asemenea loc e Gura Portitei.

O locatie perfecta in care sa uiti de tot si de toate.

Marea Neagra in septembrie e incantatoare. Acolo plaja e plina de scoici si melci cum nu gasesti nicaieri in statiunile cochete de pe litoralul romanesc. Ritualul pe care il practic de fiecare data la malul marii, culegand din nisipul fin una cate una minunile sidefii, e cea mai buna terapie antistres.

Bucuria copilului meu jucandu-se in valuri, sub soarele bland de toamna, briza marii si pescarusii zburand in lumina asfintitului au umplut de clipe frumoase acest sfarsit de saptamana...

marți, 3 august 2010

Jurnal de calatorie - partea a III-a














































































Marile lumii...

Intinderi nesfarsite si inspaimantatoare. Fascinante deopotriva. Pline de mister. Misterul incepe de cand piciorul descult atinge tarmul, continua acolo unde privirea se pierde spre linia tulbure a orizontului, si inca si mai departe, spre adancuri...

Parca marile lumii ascund intre valurile lor toate trairile omenesti. Nu poti fii nesincer cu tine in fata marii. In infinitatea albastrului de sus si de jos te simti descoperit, liber sa iti lasi gandurile sa zboare purtate de briza, catre tarmuri indepartate si nestiute...
Si reincepi mereu acelasi ritual. Te asezi in nisip, inchizi ochii, apoi ii deschizi, adulmeci aerul acela sarat, care iti aduce aminte de ceva...oare de copilarie, de calatorii, de prieteni, de primul sarut...nu mai stii... Te ridici, ca apoi sa te apleci si cu mainile tremurande sa culegi prima scoica. Pana iti simti pumnul plin de incarcatura sidefie. Va fi cadoul tau pentru prietenii de acasa. Un ecou de la marginea infinitului. Cu fiecare cautare prin nisip, cu fiecare noua descoperire ai rostit in gand numele cuiva drag.

Adriatica noaptea. Cu stele deasupra. Sub lumina lor firava, cu inima batandu-mi nebuneste, m-am lasat purtata de valuri...

Si apoi rasaritul, intotdeauna altfel, intotdeauna la fel de fermecator!