Nopti de nesomn, pline de vise cu ochii larg deschisi.
Eu nu o sa stau niciodata in colivie. Oricat de frumoasa si aurita ar fi ea. Eu o sa strabat drumurile neobosita, o sa calatoresc acolo unde ma poarta gandul, o sa imi las visele sa zboare si am sa le urmez...
O sa ma intorc, ca apoi sa plec iar. Fiindca lumea intreaga imi apartine, fara ca eu sa fiu a nimanui si nici a unui loc anume...
Casa mea e sufletul meu si tot ce port in el.
Iar sufletul meu va ramane mereu un calator in zbor, peste tot si peste toate.




