"Salutari din Livorno!"

Da. "Salutari din Livorno!"

Cand ma gandesc la Livorno, trebuie sa recunosc ca e singurul lucru care imi trece prin cap sa vi-l spun. Parca si vad cuvintele acestea, scrise cu alb undeva in coltul din stanga sus, a unei carti postale, venita "par avion" din strainatate...

Era atat de frumos totul, de plin de culoare si era atat de multa liniste in jur, incat nici nu a fost prea greu sa fac aceste fotografii.

Cele cateva ore petrecute aici nu puteau sa ma pregateasca mai bine pentru revelatia care urma sa fie in aceeasi zi, putin mai tarziu spre dupa amiaza, minunatul oras Pisa...

Livorno

Nu era trecut in programul de vacanta. Ca dealtfel multe altele. Dar mi-a aparut intr-o dimineata, foarte devreme, si primul lucru pe care l-am remarcat a fost frumosul port vechi...

La ora pranzului, dupa ce luasem un mic dejun tarziu acompaniat de un expresso dublu, eram deja la plimbare pe strazile lui. Orasul era pustiu. Nici acum nu imi dau seama unde erau toti in acea duminica torida de iulie.

Am plecat de la hotel pe jos, descoperind orasul, la intamplare, mergand de-a lungul malului apei, incercand sa imi amintesc unde auzisem prima data numele acesta parca desprins dintr-un roman de calatorii.

Livorno e plin de culoare! De la cladirile varuite in toate nuantele, pana la florile care se revarsau ca o cascada peste canalele pline de mici ambarcatiuni. Trecand pe sub palmierii din port, pe sub cerul de un albastru perfect, pe care se rasfirau cativa nori, pe langa zidurile vechi si caramizii oglindindu-se in apa, aveam impresia ca Livorno e o imensa carte postala!