Pe podium

Cabral pe podiumul de premiere unde s-a lasat cu greu convins sa urce din cauza unei mari dileme: "cine a castigat de fapt?" Si pregatindu-se de o baie de sampanie...a celorlalti, binenteles!

Noi la final

Semy, David, Claudia, eu, Maria, Raluca, Kitzy, Bogdan, Duni, Ionut, Carmen, Liviu, Alex si Alex pustiul intr-o poza de final.

Raluca si Alex

Raluca si Alex, pustiul care s-a oferit voluntar spontan la Busteni si cu care cea de mai sus a pastrat legatura invintandu-l la race.

Fetele de la RECYCLE RAFT & RACE !!!

De la stanga la dreapta: Carmen, Semy, eu, Maria si frumoasa sora a Claudiei pe pontonul unde tineam galerie si unde urma sa se faca premierea, inainte de inceperea cursei.

S-a terminat Recycle Raft & Race

Nici nu stiu cu ce sa incep....sint atatea de povestit, atatea sentimente traite intr-un timp atat de scurt...aseara pe drumul de intoarcere am avut timp sa ma gandesc la toate si sa rememorez clipele traite alaturi de cei care mi-au devenit atat de dragi. Din nefericire nu au putut veni toti dar pentru cei care nu au ajuns voi incerca sa refac tabloul cat mai complet desi o sa fie aproape imposibil sa descriu atmosfera de acolo in cuvinte...

Iar ca sa fie nostalgia mai mare pe tot drumul de intoarcere in inconfudabilul zgomot al rotilor de tren (care mie imi aduce aminte de copilarie, de adolescenta si de aventura) m-a insotit un apus de soare superb si spectaculos cum rar mi-a fost dat sa vad...l-am savurat pierduta cu gandul la tot ce am lasat in urma, amintiri frumoase pentru serile batranetii. Iar cireasa de pe tort a fost o luna rasarita nostim cu ochelari de "soare" formati din doi nori negri cu chef de joaca. Am intrat in Galati cu zambetul pe buze, sub privirile mirate ale celorlalti ocupanti ai compartimentului de tren...ce-or fi gandind despre mine nu stiu....

Ceea ce s-a intamplat era probabil singurul lucru care s-ar fi putut intampla sau poate nu...in orice caz am avut un noroc incredibil de o vreme superba dar si foarte calda (vreo 37 grade parca) tinand cont ca a doua zi a plouat torential in aproape toata tara. Se pare ca Doamne Doamne care a creat natura, pe care o iubeste atat de mult Dragos Bucurenci a tinut sa ii daruiasca o vreme minunata la cursa de pe Lacul Baneasa. Si noi toti restul ne-am bucurat de ea cum am stiut mai bine. Unii de pe pluta, altii din galeria de pe margine. A fost o atmosfera foarte incinsa la propriu si la figurat, cu rasturnari de situatie, strigate incurajatoare de galerie, emotii, bucurie, discursuri, interviuri, poze, binenteles, chiar si filmulete, baie in lac, baie de sampanie, cantec si foarte mare veselie. Binenteles ca seria doi a castigat, cel putin in sufletul nostru ei sint castigatorii dar castigati am fost cu totii asta cu siguranta, in opinia tuturor. Deci, a fost frumos! Cum putea sa fie altfel? Cabral e un nebun, dar un nebun frumos, Amalia e chiar asa calda, naturala si prietenoasa cum era si cand am cunoscut-o acum trei saptamani deci nu a fost doar o impresie de moment...iar de Dragos ce sa mai zic...ma bucur enorm ca l-am cunoscut si ca am cunoscut puterea lui de a misca si muntii din loc...odata cu o echipa de voluntari, cateva persoane publice si un ministru toti cu sufletul alaturi de natura.

Spre seara ne-am strans cu totii "La Motoare" unde am baut o bere sau o limonada dupa caz. Acolo "ne-am amestecat" intre noi si cu ocazia asta ne-am cunoscut si colegii din celelate serii. In plus ne-au fost alaturi si Duni, Ionut cu Ana, Mirel si Raluca, Alexandra Radu fotografa seriei noastre si multi altii... Eu una cel putin nici nu imi mai aduc aminte de cat timp nu m-am mai simtit asa...parca as fi avut din nou 16 ani si as fi stat cu gasca mea de prieteni nebuni la povesti. Nu stiu cum e prin alte parti in Bucuresti dar "La Motoare" e o atmosfera boema si relaxata care imi aduce aminte de anii petrecuti in liceul de arta. Am ras si am povestit pana tarziu in noapte, dupa care am facut o scurta plimbare printr-un Bucuresti aproape pustiu (surpriza) doar pe la terase mai era ceva animatie. Ne-am despartit de prietenii vechi si cei noi cu promisiunea ca vom tine legatura prin toate mijloacele specifice epocii in care traim...

Dimineata m-a gasit in sufrageria Ralucai, intr-un pat din care cu greu m-am dat jos, atat de dulce a fost somnul si cand am tras perdelele, spre surpriza mea cerul era acoperit de nori grosi prevestitori de furtuna. Singurul gand care mi-a trecut atunci prin cap a fost cat de norocosi am putut fi cu doar o zi in urma cand pe cer era doar soarele stralucind vesel. A urmat o ploaie timida si apoi una torentiala cu tunete si fulgere care durat pana spre dupa amiaza...Refugiate de ploaie, la un ceai, undeva sus in Unirii, cu Semy si Raluca ne-am tot intrebat ce ne-am fi facut daca ar fi fost vremea asta ieri?! Ei, se pare ca pe Dragos cineva acolo sus il iubeste!

Si fiindca orice turist care trece prin mirificul Bucuresti tre' sa se traga in poza la Palatul Parlamentului, am profitat de ocazie ca a stat ploaia si a iesit chiar si o raza timida de soare si ne-am imbarcat in superba masinuta nou-nouta a Ralucai, o bomboana alba Fiat 500 si hai!

Despartirea de Raluca s-a produs la gara, si de Semy la fel dar, cu doua ore intarziiere fiinca ea mai avea ceva timp si a mai ramas cu mine. De data asta lacrimile s-au tinut undeva pe traseu, golul din stomac era prezent, vocea oricum mi-o pierdusem aproape de tot deja (mare pierdere)

dar nu am oferit decat un spectacol de imbratisari calde pe peron pentru spectatorii atarnati de geamurile trenului.

Da...a fost frumos! Mi-am amintit cat de minunati pot fi oamenii, unii imi sint prieteni buni deja, am inteles ce inseamna implicarea, ce inseamna responsabilitatea fata de natura, cat de usor poti face ceea iti place daca iti doresti cu adevarat. As vrea sa le multumesc inca o data tuturor pentru ca mi-au redat bucuria de a crede in lucrurile simple si esentiale ale vietii si m-au facut sa simt ca nu sint singura cu gandurile si sentimentele mele!

Voua tuturor va dedic cateva versuri pe care le-am scris in urma cu foarte multi ani " Sub deserturi,/ dorm mari sarate,/ in intuneric greu de sete..."

Azi sint fericita

In seara asta am simtit ca zbor...de fericire. Duminica ma vad cu o mare parte din gasca de la Recycle Raft & Race la Bucuresti. Nici nu imi vine sa cred ca duminica voi fi acolo...Am vorbit cu Semy la telefon, era in Cluj si se plimba cu iubitul ei si ne-am promis ca vom fi toti trei la timp pe Lacul Baneasa la concurs! Abia astept sa ii vad si sa petrecem cateva clipe impreuna si mai sper ca echipa noastra sa iasa invingatoare. Cred ca avem toate sansele cu forta lui Cabral la carma si sufletul frumos al Amaliei Enache ca o vela fluturand in vantul cald de vara! Cei de la http://www.maimultverde.ro/ ne asteapta acolo sa construim plute din peturile pe care le-am adunat in timpul actiunilor de ecologizare din tabara de voluntari. O sa fie foarte frumos, sper sa tina si vremea cu noi si cu aceasta ocazie sa le mai deschidem unora mintea si sa ii mai responsabilizam macar putin. Din cate am inteles o sa fie un eveniment notabil si va fi si ceva presa acolo, mai ales ca Dragos Bucurenci a avut si un interviu tare la Tvr1 in emisiunea Garantat 100% si cred ca a mai mobilizat ceva forte si cu aceasta ocazie. Bravo, Dragos!
Ne vedem cu totii pe Lacul Baneasa si la DISTRACTIE ca meritam!

Smile :) Da-ti pe linkul de mai jos

E ceva super misto trimis de Semy si careia i-am promis ca-l postez pe blog. Multumesc, Semy!http://www.youtube.com/watch?v=Cbk980jV7Ao&eurl=file%3A%2F%2F%2FC%3A%2FProgram%2520Files%2FYahoo%21%2FMessenger%2Fq.xV5W6AgiJ4xE_55C3lpw--&feature=player_embedded

Ce este blogul meu?

Azi m-am intalnit cu Elena, colega mea din liceu. Ea, Oana si Cristina reprezinta pentru mine anii adolescentei, pierdute undeva in urma cu mult timp. Ne-am casatorit toate intre timp, unele avem copii, avem fiecare vietile noastre cu framantarile, nelinistile, bucuriile si realizarile de zi cu zi....si totusi in fiecare din noi s-au pastrat, intr-o masura sau alta, ceva din prospetimea si zbuciumul acelor ani, o parte din visurile si sperantele de atunci...si poate ca asta e secretul tineretii noastre evidente pe chip si din suflet.
Cineva m-a intrebat de ce mi-am facut un blog...eu personal il vad ca un jurnal, ca o intalnire cu gandurile mele, e o prelungire a fiintei mele dincolo de ceea ce ma tine in viata in fiecare zi. Am scris mereu, am avut nenumarate conversatii cu mine insami, de mii si mii de ori, am scris altora franturi din sufletul meu dar, am risipit si am sters aproape tot si nu am pastrat nimic pentru mine. Eu sint ceea ce sint azi mai mult datorita altora decat mie insami si cred ca pentru cei care insemn ceva e important (sau poate nu) sa stie ca ma gandesc la ei din cand in cand.
Prietenii mai vechi sau mai noi, oameni la care tin si ii pretuiesc si care ocupa un loc aparte in sufletul meu, vor gasi aici o parte din fiinta mea asa cum sint azi si acum, si voi fii si maine sper si datorita lor. Toti mi-au fost aproape in clipele frumoase ale vietii, dar mai ales in cele intunecate cand credeam ca nimic nu mai are rost, ca nu mai exista speranta, cand imi doream sa se sfarseasca cu durerea si cand disperarea isi facuse cuib negru in sufletul meu. M-au facut sa merg mai departe si sa imi doresc sa lupt, mi-au dat putere si speranta si mi-au aratat ca nu sint singura. Ma gandesc la colegele mele dragi din liceu, la Gabita, scumpa de ea, care mi-a fost mereu alaturi si care desi e asa departe (intr-o Italie sovina) o simt tot timpul atat de aproape, la Natalia atat de blanda si cu sufletul atat de cald, la Alina cu care am depasit demult, aproape fara sa imi dau seama, cand si cum, bariera fragila dintre profesionist si prieten apropiat si pe care am bulversat-o probabil cu felul meu de a fi, inca de cand m-a cunoscut. Si, desi pare straniu, la Semy, cu care nu am petrecut practic decat o saptamana impreuna, in tabara de voluntari de la Busteni, aratandu-mi cum e sa ai in ziua de azi 20 de ani si amintindu-mi de mine la varsta ei. In plus, mi-a dat o lectie de viata extraordinara, despre ce inseamna sa ai un suflet curat, un munte de energie si veselie, sa fii altruist si de la care pot sa spun ca m-am imbatat cu apa vie a tineretii ei.
Ar mai fi cate cineva de mentionat aici, dar ii las pentru mai tarziu...ca sa acord importanta cuvenita fiecaruia, desi cuvintele sint prea putine si sarace uneori...Si, restul pe care nu ii voi mentiona, se stiu ei mai bine...
In seara asta m-am vazut cu ea...Elena e frumoasa, eu o vad frumoasa, chiar si cand e obosita sau nefardata, mi se pare chiar mai frumoasa atunci...Am gasit-o in parc, ne-am plimbat si am povestit mici nimicuri, am ras si am mai depanat ceva amintiri...mi-era dor de ea m-am bucurat sa o vad, cateodata as vrea sa ne vedem mai des, dar e bine si asa. Are o fetita ca o papusa de portelan, un mic crampei de fericire care ii lumineaza viata.
Ziua de azi a trecut frumos si am ramas cu multe nostalgii desi, nu se anunta neaparat asa...putea fi doar o alta zi banala a vietii mele.

Stefan a avut petrecerea de "Adio gradinita!" si, abia cand am ajuns acasa, am realizat ca nu am facut nici o fotografie doar eu cu el, atat am fost de preocupata sa le fac altora amintiri frumoase. Si mi-am mai dat seama ca s-a dus o data pentru totdeauna cea mai inocenta, naiva, suava si linistita perioada a vietii lui. Il iubesc din tot sufletul si daca ar fi dupa mine as vrea sa ramana mereu asa mic si nevinovat si eu atat de tanara pe langa el. Ma sperie anii care vor veni (mi-au dat lacrimile si mi s-a pus un nod in gat) dar din pacate nu pot opri timpul in loc!
Cum nu poti opri nimic din cursul vietii, dar poate ca nici nu ar fi bine sa fie asa. Si cate lucruri nu as fi vrut sa ramana in loc la un moment dat, clipe unice de fericire pura, in care credeam atat de mult...dar cum sa le traiesti pe celelate altfel?...

"La Multi Ani!" Marie Christinne

...Marie Christinne pentru ca asa o cheama, nu, nu e pseudonim!

Azi, acum, e ora 0 si 9 minute, e 3 iunie si deci e ziua ta, asa ca -La multi ani, draga mea! Nici nu mai conteaza ce varsta implinesti cand trec anii peste tine asa de frumos...sa ramai mereu asa ca azi, ca ieri ca cea de acum 20 de ani! Si sa ti se implineasca ceea ce speri atat de mult...stii tu ce, dar e secret, un secret frumos din vitor!

Enisala - priveliste la 360*

"La agatat" de "magari"

Ce pot face fetele frumoase cu un magar? Depinde: daca e bland si nemangaiat sa-l rasfete si sa il ia complice la o sedinta foto ad-hoc! Al nostru asa a fost, a cooperat bine si a fost chiar si "hranit", binenteles tot cu iarba de prin preajma. A rezistat stoic chiar si la indicatiile regizorale fara sa ne admonesteze cu vreo copita. Asa ca vi-l prezint pe post de suvenir pe Domnul Magar cu M mare de la Respect desigur!

Locuri frumoase si prietenie de o viata

Locurile frumoase se vad alaturi de oameni dragi... pe Cristina o cunosc din liceu si desi au trecut 20 de ani de atunci am ramas aceleasi prietene gata de nebunii ca in anii adolescentei. Mi-e draga si am pastrat fata de ea o admiratie tacita pentru discretia ei si farmecul personal greu de egalat si desi suntem cumva diferite ne regasim mereu in ganduri fiindca ne plac natura si soarele, si lucrurile frumoase, marea si muntele, calatoriile, culorile, fluturii, libertatea si bucuria de a trai... A! si binenteles fotografiile. Asa ca, de cate ori avem ocazia "evadam" impreuna la o iesire in parc, in plin camp sau pe distante mai lungi ca....Enisala. Totul e sa fim impreuna si sa avem cu noi eventual juma' de sifonier, ceva recuzita, binenteles aparatul foto si masina gata de drum. A! si daca e sa mai "corupem" si pe altcineva de sex feminin cu aceeasi pofta de viata si nebunii ca noi, cu atat mai bine...

Enisala

Enisala...mi-a placut din prima clipa sau cum ar spune unii a fost "dragoste la prima vedere". Acest loc magic l-am descoperit total intamplator (ca multe alte lucruri minunate din viata mea) in timp ce eram in campul muncii, ca sa va formati o imagine - imbracata in taior si cocotata pe tocuri, in drum spre o farmacie situata intr-un satuc uitat de lume. Deci mergand spre directia Babadag cu destinatia precisa vizita la farmaciile x, y, z din rutingul meu, observ de la distanta in timp ce eram la volan "o chestie" stranie cocotata pe varful unui deal. Incercand sa tin drumul drept si sa ma feresc de incidente, imi fac vizita de rigoare la cele enumerate mai sus si pentru ca aveam un drum special de facut in Sarichioi, localitate in care nu mai fusesem pana atunci, intreb de directia mentionata la ultima drogherie la care am fost si da-i!
Si dintr-o data, dupa doar cativa kilometri de mers mi se dezvaluie in fata ochilor aceasta minunata cetate. Am ramas cu gura cascata minunandu-ma ca un copil de frumusetea locului, de pustietatea si paragina care domneau acolo. Chiar si azi dupa aproape patru ani de la descoperirea mea ma fascineaza locul acesta de care ma leaga amintiri dragi si care are inca un aer misterios si bulversant chiar daca intre timp "l-au cotropit" angajatii nostri din turism cu garduri la porti, prin care altadata faceam fotografii spectaculoase, si cu o rusinoasa taxa de 2 lei...ce poti face pentru cetate cu doar doi lei?...ma tot intreb de deseara de cand m-am intors de acolo...Ori ceri un ban ca lumea si oferi ceva de el, ori o lasi naibii gratis ca si asa in afara de un gard nu au investit in nimic!
Ei...in fine...in alta ordine de idei cetatea Heracleea e frumoasa in orice anotimp cu conditia sa nu fie weekend..stiti voi de ce...aaa si sa nu bata vantul prea rau asa cum a fost aseara, ca te darama din picioare.
Privelistea e superba oriunde te-ai intoarce, iti taie rasuflarea la propriu..aproape nu sint cuvinte sa descrii un asemenea loc. Din cate am mai citit si pe forumuri nu e cineva sa spuna ca nu i-a placut acolo, iti lasa o impresie greu de sters din memorie.
Enisala si toata Dobrogea in general au un aer aparte de vechi, de parca ar fi incremenit undeva in timp, au o magie pe care odata ce ai descoperit-o vrei sa o retraiesti mereu. Eu ador aceste meleaguri si drumul e incredibil de frumos pe oriunde ai lua-o prin Galati spre Isaccea sau prin Braila - Macin-Horia, desi eu personal il prefer pe ultimul ca e mai mai putin serpentinos si mai spectaculos. Cu conditia ca atunci cand intrati in Macin sa nu faceti la stanga dupa cum arata indicatorul ci sa strabateti localitatea si...tot inainte- drum bun!

Parcul Natural Putna Vrancea

Mereu m-am intrebat, de ce naiba unii isi arunca gunoiul din mersul masii lor de fite sau nu...interesant e un lucru: le place sa fie "curat" in masina personala dar se debaraseaza de gunoi in capul altor participanti la trafic, pe strada, prin padure. prin parcuri sau pe unde le mai vine...oare ce-o fi in capul lor?! Gunoi sau creier? Cert e ca odata in plus m-am convins (asta daca mai era nevoie) ca educatia si respectul sint ceva rar desi culmea, sint la indemana oricui.
Acest fapt de netrecut cu vederea l-am remarcat intr-un periplu de o zi prin minunata tara a Vrancei. Unde am ajuns total intamplator si cumva ad-hoc intr-o vizita "de lucru" si pe la Lepsa. Am vizitat pensiunea Damatis (o puteti face si voi virtual pe www.pensiunea-damatis.ro) o locatie superba unde am mai fost dealtfel si cu alta ocazie, si am dat o fuga si pe la cascada Putnei care, spre marea mea surprindere si bucurie nu arata ca o groapa de gunoi asa cum sint paraiele de pe Valea Prahovei. Ei, ce-i drept am mai zarit cate un pet, ca doar sintem totusi in Romania dar, una peste alta restul se prezenta destul de bine. Reparasera gardul imprejmuitor si il asigurasera cu plasa pentru ca rapa spre cascada e destul de abrupta si periculoasa mai ales pentru copii. Poate ca de asta nici nu erau asa multe gunoaie, accesul pe mal facindu-se in conditii dificile, trebuie sa fii echipat cu bocanci daca nu pe riscul tau, iti poti rupe lesne picioarele. Eu stiam unde vin asa ca...eram in regula.
Peisajul la apus e superb si merita vizitatate si imprejurimile ca dealtfel tot Parcul Natural Putna Vrancea. In schimb drumul pana acolo e TEROARE. Se lucreaza din greu si au reusit deja sa faca o portiune buna din el, dar inca mai sint multe de facut. Au "scurmat" toate vechile podete ca sa le mai lateasca probabil si au lasat in urma ditamai craterele. Iar intrarea in Lepsa te lasa fara suspensii la masina. Ei asta e! Peste doi ani cand sper ca va fi si gata o sa fie frumos. Iar daca fac soseaua pana la Targul Secuiesc va fi o superba alternativa la drumul spre Brasov. Cei de pe ruta Galati, Focsani, Bacau, Iasi vor avea un drum de acces mai usor si mai reconfortant daca pot spune asa spre centrul tarii, decat orice alta varianta. Oricum cu prima ocazie, nu ratati sa vizitati Parcul Natural Putna si cam tot tinutul Vrancei pentru ca e intradevar un tarim de poveste, ca multe alte locuri din minunata noastra tara!

Aproape de final

Pe punctul de plecare si deja cu nostalgii..dar poate o sa ne revedem...cine poate sti?...

Parca mai ieri a fost...

O mica parte din "gasca vesela" ascultandu-l pe Liviu adunati in jurul mesei unde am impartit atatea zambete si...carti de joc cu mai mult sau mai putin noroc...

Fotografia asta e cu dedicatie pentru minunata echipa de la RecycleRaftRace...sa va pastrati mereu sufletul tanar si plin de soare!...

In padurea mea draga

Fotografia e facuta de Marian caruia ii multumesc mult!

La marginea padurii

In dimineata de vineri sus pe partia de la Busteni, fericita, neestiind ca va fi o zi plina, cea mai frumoasa din toata saptamana.

Liviu in "exercitiul functiunii"

Liviu care ne-a povestit intr-o maniera foarte personala cum e treaba cu muntele si capcanele lui. Si cu ocazia asta mi-am adus aminte de prima mea experienta de la 15 ani cand am urcat muntii cu rucsacul in spate si soarele in fata intr-o vara candva demult...