duminică, 13 septembrie 2009

Despre fericire


Cred ca fericirea nu are cantar...dar daca ar avea, atunci gramul de fericire ar fi de nepretuit...
Fericirea nu are cuvinte, cu ce cuvant ai putea descrie un infinit de clipe unice, un vis implinit si trait aievea sau un noian de amintiri ?...
Fericirea nu are culoare, dar curcubeul ei se ridica luminos si triumfator peste toti norii vietii.
Nu stiu ca fericirea sa aiba o aroma anume, dar dintre toate miresmele lumii, boarea ei parfumata o recunosc de la prima adiere.
Fericirea nu se cere, nu se pretinde, vine ea, cand te astepti mai putin, dar trebuie sa fii pregatit sa o primesti cand iti bate la porti...
Cred ca fericirea poate fi peste tot, in mine, in ceilalti, in cele ce ma inconjoara, sta pitita pe undeva si se joaca de-a v-ati ascunselea, ma indeamna sa o caut si sa o gasesc...
Fericirea e atemporala, nu exista varsta pentru ea...anii nu au clipe, clipele nu pot fi ani, dureaza cat sa o simti ravasindu-ti si umplandu-ti viata, si pleaca, lasand in urma speranta ca se va intoarce cat mai curand...

Un comentariu:

Paul spunea...

Extraordinara realizare! Un clip senzational de bine realizat, iar tu, un strop magnific de frumusete ce radiaza din toti porii multa fericire!
Astazi, profitand de sarbatoare si ploaie, am colindat(asa cum am mai spus de altfel) pe blogul tau si mi-a fost dat sa dau de starile tale sufletesti de azi si de odinioara.
As vrea sa te descriu vazand aceasta clipa unica a vietii tale, mie teama ca nu pot oglindi la adevarata valoare frumusetea ce-o vad, asa ca tac...