Viata de inchiriat "Nu am gasit niciodata un loc pe care sa-l numesc "acasa"
Nu stau prea mult intr-un loc ca sa reusesc
Imi cer scuze, inca o data, fiindca nu sunt indragostita
Dar asta nu ma supara
Caci inimii tale oricum nu-i pasa...
E doar un gand...numai un gand...
Dar daca viata mea e de inchiriat
Si nu invat sa o cumpar
Atunci nu merit mai mult decat primesc
Pentru ca nimic din ce am nu este cu adevarat al meu...
Intotdeauna am crezut ca mi-ar placea sa traiesc la tarmul marii
Sa calatoresc singura prin lume
Si sa imi traiesc viata mult mai simplu
Nu am idee ce s-a intamplat cu acel vis
Pentru ca aici nu a ramas nimic care sa ma opreasca...
E doar un gand...numai un gand...
Dar daca viata mea este de inchiriat
Si nu invat sa o cumpar
Atunci nu merit mai mult decat primesc
Pentru ca nimic din ce am nu este cu adevarat al meu...
Intre timp inima mea a devenit un scut si nu o sa il las jos
Intre timp a ajuns sa imi fie atat de frica...asa ca mai bine nu mai incerc...
Ce pot sa spun...Inca sunt in viata..."
5 comentarii:
Oare de ce atata tristete?Desi n-am "naturelul simtitor "cand va citesc zicerile cad intr-o stare melancolica.O sa citesc tot ce-ati scris sa vad daca exista si bucurie sau numai umbra!Sa auzim numai de bine.
Exista si altele...din fericire. Dar par atat de departe!
Foarte vag si tare ambiguu!
Da...
.... de ce?
Trimiteți un comentariu