Brasovul nu e in Romania

E in alta tara. In alt timp. Nu pot sa-l localizez cu exactitate pe nici o harta. Nici a lumii, nici a vremii...

Aproape trei zile la Brasov...un weekend. Atat. Dar am trait acolo cateva momente care ar putea sa imi ajunga pentru tot restul vietii...

Lumina magica a asfintitului de vineri seara m-a prins in Piata Sfatului...soarele a urcat Tampa, incepand de la poale pana la varf, poleind copacii cu o lumina de aur...in spatele muntelui cerul era de o nuanta indigo, nepamanteana, iar toti oamenii aflati in centrul orasului se cruceau ca in fata unei minuni! Mi-am lasat cartile, pe care le cumparasem de la librarie, pe o banca, ca sa pot face fotografii, iar cand am revenit sa le iau, am intrebat cuplul, care privea spre cer, daca sunt brasoveni... fata mi-a raspuns timid ca da... nu mai vazusera asa un apus niciodata in orasul lor...

Brasovul respira alt aer. Un aer care miroase occidental. A parfum fin, a caramel, a mancare proaspata direct de pe strada, a fructe, a brad, a ciocolata, a cafea turceasca, a viata frumoasa si vesela... Are un aer atemporal, boem si cosmopolit, e cu nonsalanta oras turistic, am auzit vorbindu-se o sumedie de limbi straine de la engleza si germana pana la japoneza si spaniola...chiar daca nu suntem practic in sezon estival. Lumea e zambitoare si eleganta sau din contra foarte cool! Cafenele si restaurante te imbie, revarsandu-se pe trotuare cu mesele pline de flori sau cu umbra ispititoare.

Nu e prima oara cand vin in Brasov...au trecut mai mult de 20 de ani, de cand, am pasit pe aceleasi strazi mici pavate cu piatra... De fiecare data mi se pare altfel, mai fascinant, mai plin de mister... mereu descopar ceva nou, parca dupa fiecare colt ma asteapta o surpriza. Fie ca e vorba de lumina care insufleteste cladirile sau de un personaj parca desprins din basme. Si de aceasta data a fost la fel...

Am plecat spre Brasov fara sa imi fac nici un plan. Doar sa imi vad prietenii si sa fac cateva fotografii. Atat!

Mi-a intrecut si cele mai frumoase sperante pe care mi le-as fi putut face. Am nimerit chiar in plina sarbatoare a orasului, fiindaca se implineau 775 de ani de la atestarea lui istorica. Piata Sfatului a fost invadata de ansambluri folclorice venite din toata tara, umpland cu zarva lor colorata si vesela centrul Brasovului. Nici acum nu imi vine sa cred ce costume superbe purtau fetele si baietii emotionati, care dansau si cantau, repetand fara intrerupere pe langa scena, spre incantarea spectatorilor! In timp ce le faceam fotografii frumoaselor fete, nu incetam sa ma minunez cat de valoroasa e cultura noastra reprezentata de traditii si costume, cat de incantatoare trebuie sa le para tara noastra turistilor straini! Era o adevarata bucurie sa ii privesc pe acesti tineri, care inca mai pastreaza o parte din frumusetea portului popular romanesc autentic, dincolo de toata frivolitatea lumii in care traim in fiecare zi. Sub imperiul acestei impresii, nu am rezistat tentatiei si mi-am achizitionat inca o ie de borangic brodata cu maci rosii.

Nu m-as mai fi saturat sa ma plimb pe strazile din jurul Pietei Sfatului...am intrat in magazinele micute, imprietenindu-ma imediat cu vanzatoarele foarte dragute, cumparand tot felul de nimicuri dulci, de cercei lucrati manual pentru mine si prietenele de acasa si de alte cateva "fleacuri"...

Sambata seara...concert de jazz. Ascult jazz din adolescenta, de cand ma duceam la concertele pe care le tinea Johnny Raducanu si Anca Parghel la Galati, in cadrul intim al vaporaselor de pe faleza Dunarii.

A fost o seara magnifica. Trupa lui Samuel, venita din America, a umplut Piata Sfatului de aplauze si voie buna.

Un american la Brasov! Nici nu imi imaginam ca stiu sa vorbesc engleza....dar m-am descurcat onorabil. Am palavragit ore bune, ratacind pe strazile pietruite, pe sub cerul plin de stele, pe care mi-a spus ca in tara lui nu le vede aproape niciodata din cauza oraselor mult prea luminate...

Ela si Lori... Ma intreb cum se dezleaga anumite mistere? Cum e posibil sa iti devina foarte dragi si sa ii simti atat de aproape de sufletul tau, pe unii oameni, cu care te cunosti de atat de putin timp? Inca nu stiu, e posibil sa aiba ei ceva anume care ii face irezistibili sau poate ca e o taina a lor si numai a lor! Am petrecut impreuna cateva ore minunate, care au facut si mai grea despartirea de Brasov!

Am plecat spre casa, avand in minte imaginea de carte postala a Pietei Sfatului, pe fundalul careia se profila Biserica Neagra, luminata de soarele dupa-amiezii de duminica...

Si din nou la drum pe superbul traseu prin Valea Siriului, la asfintit...