Maroc si Italia.
Doua lumi total diferite.
Doua personaje care au facut parte din povestea vacantei mele. Si fara de care, tabloul acelei aventuri de pe cele doua continente - Africa si Europa, nu ar fi complet.
Mahomed ar putea avea orice varsta cuprinsa intre 16 si 35 si ani. Are jovialiatea si energia unui adolescent si spiritul intreprinzator a unui barbat in toata puterea cuvantului. Anii lui sunt undeva la mijlocul acestei distante...
Din momentul in care l-am cunoscut a avut un permanent zambet pe fata si m-a facut sa rad chiar si in momentele cele mai dificile. Cand l-am auzit vorbind prima oara o romana amestecata cu italiana cu un accent indescriptibil, apoi o araba care mi s-a parut tare comica, fiindca nu puteam sa imi dau seama daca se cearta sau poarta doar o conversatie normala, nu am putut sa imi stapanesc mirarea si hohotele de ras. Cu ochii mari si negri, zambetul dezvelind un sirag de dinti, care pareau si mai albi in contrast cu pielea inchisa la culoare, chipul lui Mahomed imi apare si acum in amintire, atat de vesel sub soarele necrutator al Marocului...
Purta mereu dupa el o geanta, din aceia care poarta toti adolescentii lumii, si cred ca nu o dadea jos decat noaptea in somn sau probabil in alte situatii mai intime...micile lui invarteli si afaceri cu "de toate" isi aflau sediul cu tot cu cartierul general in acea geanta aparent banala. Din cate am inteles era cumva stalpul familiei si parintii lui se bazau pe el si pe mica sa afacere . Mama lui Mohamed m-a primit cu bratele deschise in casa lor proaspat renovata, fericita sa imi arate toate noutatile, de parca ne stiam dintotdeauna. La prima noastra intalnire s-a intamplat sa port o minunata ie romaneasca lucrata manual si a fost un detaliu care nu i-a scapat, dandu-mi astfel ocazia sa pot incepe cu ea o conversatie onorabila, pe un subiect atat de drag femeilor...
In Fes am cunoscut si o buna prietena a lui Mohamed, cu care am petrecut cateva clipe foarte frumoase, afland cate ceva din misterul femeilor marocane, chiar de la ea. Parfumul ei, misteriosul Rush de la Gucci care o invaluia cu totul, imi va aduce aminte mereu de Maroc...
M-am despartit de Mohamed in aeroport, acolo unde il vazusem pentru prima oara in urma cu cateva zile. M-a imbratisat, zambindu-mi din nou, cu zambetul lui inconfundabil, si ne-am luat la revedere. A avut grija sa ajung in siguranta dincolo de portile de imbarcare... Am mai intors capul odata dupa el si l-am zarit departe prin multime, l-am privit cum dispare printre ceilalti si odata cu el a ramas in urma toata veselia Marocului...
Luciano e tot ce nu e un italian. Nu e tanar si frumos, nu e inalt, brunet, perfect bronzat, nu are masina scumpa la scara si nici texte invaluitoare in programul de cucerit turiste venite in vacanta. Pare mai degraba un pensionar neamt destept si protector. Vorbeste vreo patru limbi straine, putina romana, stie istorie, geografie si alte un milion de chestii inteligente care au facut conversatia cu el de-a lungul catorva zile bune, extrem de interesanta. Din tipologia unui italian are doar galanteria.
Mi-a dezvaluit multe lucruri despre locurile pe unde am cutreierat prin Italia, dovedind o atentie si o inclinatie deosebita pentru detalii, surprinzandu-ma de cele mai multe ori si avand o rabdare nesfarsita cu mine, lasandu-ma sa ma bucur de toate, fara sa ma grabeasca si dandu-mi explicatii la fiecare pas... In plus stia exact unde se mananca cel mai bine si pot spune ca am savurat bunatatile bucatariei italiene alaturi de un cunoscator, care ma certa ca cer frisca la expresso...cred ca i-am parut tare ciudata!
De-a lungul calatoriei mele pe dealurile pline de serpentinte ale regiunilor Marche si Emilia Romagna, Luciano s-a dovedit a fi cel mai mai bun ghid pe care l-as fi putut avea.
Probabil fara Mahomed si Luciano vacanta mea ar fi fost cu totul altfel...
Vreau sa le multumesc si sa le dedic aceste fotografii, fiindca alaturi de ei am descoperit inca o latura frumoasa a Marocului si a Italiei.
Si fiindca, amintindu-mi de ei doi, imi amintesc ca mereu calatoriile sunt despre oameni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu