Cel mai misterios anotimp dintre toate...Invaluit in ceturi, scaldat de soarele molcom sau ploile lungi si reci, peisajul de toamna, ne dezvaluie latura cea mai romantica si mai sensibila a sufletului.
Natura umana inclinata spre depresii dureroase, reverii adanci si melancolii nesfarsite se regaseste mai mult ca oricand in aerul bacovian al toamnei.
E anotimpul cel mai aproape de sufletul meu. Dar nu pentru ca sufletul meu s-ar nelinisti, ba dimpotriva. In timp ce toamna se asterne fosnind usor in jurul meu, in asteptarea iernii, sufletul meu se inalta spre cer cu fiecare frunza care coboara spre pamant.
Nici florile primaverii, nici prima ninsoare, nici intaiul val al marii la inceput de vara, nu-mi tulbura mai adanc sufletul ca padurile toamnei ruginind sub soarele bland, de pe cerul atat de albastru, pe care sunt risipiti asa, ca in joaca norii in cele mai frumoase nuante...
Tabloul magnific al toamnei ma face sa cred ca, undeva sus in cer, cineva, a rasturnat paleta de culori si ele s-au amestecat cazand, rostogolindu-se peste lume.
Si nu imi ramane decat sa privesc, sa imi umplu sufletul, sa o recompun in gand, sa o pastrez in suflet, sa ma pierd cu totul in splendoarea ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu