Rostogolindu-se prin viata noastra, amestecandu-se unele cu altele, clipele prozaice si momentele definitorii, ne hranesc iluzia, ca o putem lua iar si iar de la capat. Cu fiecare zi rasar si apun alte si alte iluzii. Pana cand cerul vietii noastre meschine ramane fara soare, scufundandu-ne in bezna, ca la inceputurile facerii lumii.