Doar o clipa

E ca atunci cand imi tin rasuflarea. Fiindca in acea clipa as vrea ca timpul sa stea in loc, sa incremeneasca in acel moment. Si toate trec dincolo, trec pe langa mine, trec fara sa mai simt nimic altceva. Fiindca timpul si spatiul nu mai exista, nu mai e nimic, nici inapoi, nici inainte, e doar acel moment suspendat intre cer si pamant.
Apoi toate revin la cele stiute.
Dar imi ramane magia acelei clipe. Doar mie, nu mi-o poate lua nimic, o pot trai si retrai la infinit daca vreau, fiindca am la ce sa ma intorc, fiindca am pastrat-o, fiindca nu as fi avut cum s-o pierd, fiindca nu am unde s-o pierd, fiindca o pastez in suflet...
Si da, ai dreptate, uneori tot ce avem nevoie e doar aer sa putem respira si sa ne iubim...

Fara ea

"Viata fara dragoste este o umbra a lucrurilor care ar putea fi..."
Anonim

Ploaie in luna lui Marte

"Ploua infernal
si noi ne iubeam prin mansarde
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau, in luna lui Marte..."
Nichita Stanescu

De sus in jos

"...Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta
Sufletele noastre dansau
nevazute intr-o lume concreta..."
Nichita Stanescu

Zbor fara aripi

"...O sa te ploua pe aripi, spuneai
ploua cu globuri, pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei
mie imi ploua zborul cu pene..."
Nichita Stanescu

Oamenii?...Ploaia?...

"...si ma-naltam. Si nu mai stiam
unde-mi lasasem in urma odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi
cine-s mai frumosi oamenii?...ploaia?..."
Nichita Stanescu

Noi doi

"Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca
si noi ne iubeam prin mansarde
N-as mai fi vrut sa se sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte."
Nichita Stanescu

Solitudine

Suntem un spectator tacut. Totul e zgomot si cand se lasa in sfarsit tacerea, cand se aprind luminile, descoperim ca eram singuri intr-o sala goala...

Viata a trecut cu tot iuresul ei, s-a desfasurat sub ochiul nostru necrutator de critic, am privit-o de la distanta sigura, fara sa ne implicam decat pe alocuri, aplaudand intre scene spectacolul ei, invidiind figurantii, cand de fapt ar fi trebuit sa fim actorul principal.

Si cand a cazut cortina, s-au stins luminile, dupa ce sala cu usa grea s-a inchis in urma noastra si ramanem din nou singuri in strada, ne intrebam care era rolul nostru si daca el a existat vreodata?

Dilema

"Nu poti pleca din tine insuti."
Ionel Teodoreanu

Stiai?

"Nu exista fericire de care sa iti amintesti, fara tristete."

Octavian Paler

Reverie de februarie

Mi-aduc aminte cum era...
Aproape ca uitasem.

De fapt nici timpul, nici spatiul nu inseamna nimic. Nici macar tot ce se intampla cu tine in tot acest timp si spatiu. E acolo fara nici o indoiala, dar atat de bine ascunsa incat ai crede ca ai uitat complet de ea. Si deodata iese la lumina din umbra in care te-ai straduit sa o tii ascunsa, iar totul pare atat de simplu incat iti spui ca e ca mersul pe bicicleta...si nu ai urcat de ani de zile pe bicicleta, ultima oara erai copil...
Trec pe langa tine in tot acest timp in care ai uitat, oameni care se iubesc, sarbatori in care te simti strain, sentimente pe care nu le recunosti, trairi carora nu le banuiai existenta, cuvinte al caror sens nu-l pricepi, zile in care te intrebi nauc unde a disparut soarele, desi evident e sus pe cer...
Si fara sa stiii cum si cand, pe nestiute te dezmeticesti. Unde ai fost in tot acest timp? In ce spatiu inima ta a supravietuit pana acum?
De unde erai, vedeai din adancuri doar lumina filtrata prin luciul apei. Dar sufletul tau nu era acolo, era sus stralucind in soare, oglindindu-se in fiinta ta toata.

Dragostea.
Imi amintesc cum era...
Ca mersul pe bicicleta...

Primul gand al acestui an

"Gandeste-te la trecut numai in masura in care acesta iti aduce bucurie!"

Jane Austin

Lista de Craciun

Dragoste Fiindca nu as avea nimic altceva fara ea!
Liniste si armonie Pentru ca traiesc intr-o lume nebuna!
Iertare Nu e pentru oricine puterea iertarii, dar e de nepretuit!
Pasiune si dorinta De a trai fiecare clipa ca si cand ar fi ultima, fiindca mereu imi pare ca trec pe langa ultimele clipe...
Puterea sa merg mai departe, tot inainte, fara sa fiu tentata sa ma tot uit inapoi...
Sanatate Fara nici o explicatie.
In rest, aproape ca am tot ce mi-as putea dori!
Va doresc un Craciun Fericit din toata inima mea!

De dincolo de vis

Nu cauta cuvinte potrivite
Cand nu ai nimic sa-mi spui
Nu spune nimic,
Lasa-ma sa visez!
Dincolo de tacerile lungi
E tot ce vreau sa stiu...
Aproape adormita pe umarul tau,
Alunecand incet in vis
Iti aud inima batand
Atunci cand
E liniste intre noi...

Profil de gand inainte de sfarsit

Haiku de toamna

"valuri, matase
acopera ceruri
zile de toamna..."
M.T.

Emotie de toamna

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta..."
Nichita Stanescu

Joc de toamna

Toamna mea si-a rasturnat toate culorile de jos in sus, si-a risipit toate frunzele de sus in jos, inventand un joc naucitor, rostogolindu-mi in cale fructele ei dulci si amare...

Poveste de toamna

Maramuresul e un loc care spune multe povesti...
Dar reflectat in privirea ei a devenit un taram magic.
In ochii nevinovati si sufletul pur al copiilor e toata bunatatea lumii. Si pierzandu-ma cu totul in albastrul ireal al ochilor ei am uitat de rautatea lumii...
Alti ochi negri si mari ma priveau azi noapte licarind in intuneric. Si in lumina lor am gasit toata dragostea, uitand din nou de rautatea nesfarsita a altora.
Exista pe lume locuri de poveste. Exista oameni care spun povesti fara sa rosteasca nici un cuvant. Si fericiti sunt cei ce stiu sa le asculte!

Ape adanci

Pe care plutesc visele noastre...

Pe fundul carora zac esuate corabii cu incarcaturi pretioase...

Ape adanci si atat de limpezi pe vreme frumoasa... In care se oglindesc toate clipele fericite, unice ale vietii noastre... Si reflectate de lumina soarelui, se pierd catre alte maluri, purtate de valuri una cate una...

Ape tulburi pe vreme de furtuna...

Ape adanci, in care ne scufundam toata durerea, ne inecam toate tristetile, dezamagirile, sperand sa nu mai iasa niciodata la suprafata...

Calatori pe pamant ajungem pe tarmuri pe care am vrea sa poposim la nesfarsit, dar ne lasam dusi de val, ne lasam purtati de vant, fara sa stim ce ne asteapta dincolo de linia orizontului...
Traim? Nici noi nu mai stim...

Narcotic

Ratacind innebunita, pe coridoarele intunecate ale fiintei mele am descoperit un tezaur de locuri, de senzatii, pe care nu le-am banuit a exista vreodata... ascunse prin unghere din care tu le-ai scos la lumina...

Parallel worlds

"Crezi in coincidente?" ma intreba de curand cineva care mi-e foarte drag....
Dintre miile de momente ale vietii cu infinitele ei variabile, ce posibilitati exista cu adevarat ca lucrurile sa ia o anumita intorsatura? De ce urmam o cale si nu alta? Nu stiu...nu am nici o explicatie. Nici nu stiu daca vreau sa am una.
Cred in semne. Si chiar si atunci cand nu le vad fiindca sunt prea orbita sau ratacesc prin intuneric, ele mi se arata dintr-o data atat de evident, incat nu mai am cum sa le ignor... De ca si cum ar sta sub un felinar sau in lumina cruda a soarelui din mijlocul verii.
Si atunci incep invariabil, sa derulez tot firul incalcit de momente, de franturi, de miracole, de sentimente pe langa care am trecut...
Si parea ca traim in lumi paralele. Eu si tot restul... Eu undeva sus cu capul in nori, iar undeva jos, dar nu foarte jos, restul lumii...

Au fost, sunt, vor fi...

Orele vietii noastre.
Masurate si impartite in franturi compun si recompun clipe care nu se mai intorc, desi raman acolo ca niste martori nevazuti ai existentei noastre. Cand si cand ne mai amintim de ele, daca ne mai amintim. Alteori le aruncam intr-un colt de suflet si incercam sa le ingropam sub piatra funerara a unui viitor plin de alte clipe. Cand va veni. Si atunci cand vine nu il recunoastem. Traim masurand si impartind din plin orele vietii noastre prezente intre ce a fost si ce va fi.
Ce a fost, a fost! Ce va fi, va fi...
Cat va dura ceea ce e acum? Stim ca putem face sa dureze o vesnicie sau putem sa risipim tot intr-o clipa si asta facem, nu-i asa?

Heartbreak Hotel

Cand ingropi totul dincolo de ferestrele tale si te abandonezi realitatii ca unica forma de existenta, e ca si cum ai capitula?

Dincolo de perdelele falfaind in penumbra trecutului, despuiata, inima ar parea ca are aceasi forma, aceeasi consistenta, aceasi ardoare, dar probabil in lumina cruda a diminetii, dupa lunga noapte a pierderii ei, s-ar arata cu toate cicatricile sangerand ridicol...

Incet se asterne linistea. Coboara in mine si in jurul meu fara zgomot, ca o cenusa, ramasitele unei vieti ce a fost. O liniste ca de mormant, si mult mai cumplita decat tot ce mi-a fost dat sa aud vreodata...

Undeva in lume

Cum reuseste parfumul teilor, ploaia calda de vara si lumina dulce a asfintitului sa faca uitate toate cele care le purtam in suflet si dor atat de mult?

Ce mistere se ascund departe, dincolo de linia tremuranda a orizontului?

Magic summer

"Cat de dulce am ratacit din camp in camp si am gustat din a verii mandrie!"

Wiliam Blake

Florile verii

Imi coloreaza visele,

Imi parfumeaza noptile,

Imi lumineaza sufletul.

Adorm cu florile verii pe tample

Si alunecand in vis

Ma pierd tot mai departe

Intr-un noian de forme fara forma

Intr-un cantec ca o adiere

Intr-un miracol de parfum, lumina si culoare...

Prieteni de-o vara

Parfum de vara

Cand iarna e departe

"Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, Vara, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si tremurul mainii care-l cauta..."

Ionel Teodoreanu - Lorelei

Hypnotic

Unde se termina primavara si cand incepe vara?

Orizontul are culoare de sange si parfum de iarba cruda...

Alunec ca intr-un vis intre florile rosii si in timp ce pamantul se invarte si cerul urca si mai sus imi aduc aminte ca undeva, candva, departe in lume cineva ma striga pe nume...

Doar o zi...

Dimineata vesela de vara.

Dealurile Dobrogei, unduindu-se lenes, ca valurile verzi a unei mari adormite sub soare. Micul oras dunarean, cu totul altfel de parca l-as fi vazut prima oara. Cu degetelele si nasurile lipite de sticla acvariului, privind pestii multicolori, doua perechi de ochi mari unii albastri, ceilalti negri.

Pranzul, undeva sub un plop batran care face o umbra deasa langa o margine de rai. Frunzele lui se ating in treacat undeva la inaltime cu cele ale unui nuc tanar.

Cat vezi cu ochii, pierzandu-se colorat in departare, spre orizontul inundat de lumina, campurile de grau ca smaraldul, in care se amesteca ametitor rosul macilor si violetul unor flori care le trec copiilor de umeri... Culcata in iarba ii privesc cum se departeaza in timp ce culeg flori, ii aud razand... Deasupra mea crengile infiorate de vantul domol de la amiaza, lasa sa se intrevada cerul de un albastru ireal pe care sunt rasfirati cativa nori. E o clipa de fericire pura, nealterata de nimic. Totul e atat de simplu si firesc de parca as fi acolo dintotdeauna. Parca nu ar fi nimic nici inapoi, nici inainte...

Iar in acel moment am stiut ca as putea sa raman asa o vesnicie ascultand copiii cum rad sub soarele cald de la inceput de iunie, privind ierburile multicolore leganandu-se incet in bataia vantului, urmarind printre gene soarele furisandu-se dincolo de ramurile plopului cu scoarta aspra napadita de licheni aurii...

Si in acea clipa unica mi-am simtit sufletul plin cu toata dragostea din lume...