duminică, 31 mai 2009

Enisala - priveliste la 360*



























"La agatat" de "magari"







Ce pot face fetele frumoase cu un magar? Depinde: daca e bland si nemangaiat sa-l rasfete si sa il ia complice la o sedinta foto ad-hoc! Al nostru asa a fost, a cooperat bine si a fost chiar si "hranit", binenteles tot cu iarba de prin preajma. A rezistat stoic chiar si la indicatiile regizorale fara sa ne admonesteze cu vreo copita. Asa ca vi-l prezint pe post de suvenir pe Domnul Magar cu M mare de la Respect desigur!

Locuri frumoase si prietenie de o viata




Locurile frumoase se vad alaturi de oameni dragi... pe Cristina o cunosc din liceu si desi au trecut 20 de ani de atunci am ramas aceleasi prietene gata de nebunii ca in anii adolescentei. Mi-e draga si am pastrat fata de ea o admiratie tacita pentru discretia ei si farmecul personal greu de egalat si desi suntem cumva diferite ne regasim mereu in ganduri fiindca ne plac natura si soarele, si lucrurile frumoase, marea si muntele, calatoriile, culorile, fluturii, libertatea si bucuria de a trai... A! si binenteles fotografiile. Asa ca, de cate ori avem ocazia "evadam" impreuna la o iesire in parc, in plin camp sau pe distante mai lungi ca....Enisala. Totul e sa fim impreuna si sa avem cu noi eventual juma' de sifonier, ceva recuzita, binenteles aparatul foto si masina gata de drum. A! si daca e sa mai "corupem" si pe altcineva de sex feminin cu aceeasi pofta de viata si nebunii ca noi, cu atat mai bine...

Enisala


Enisala...mi-a placut din prima clipa sau cum ar spune unii a fost "dragoste la prima vedere". Acest loc magic l-am descoperit total intamplator (ca multe alte lucruri minunate din viata mea) in timp ce eram in campul muncii, ca sa va formati o imagine - imbracata in taior si cocotata pe tocuri, in drum spre o farmacie situata intr-un satuc uitat de lume. Deci mergand spre directia Babadag cu destinatia precisa vizita la farmaciile x, y, z din rutingul meu, observ de la distanta in timp ce eram la volan "o chestie" stranie cocotata pe varful unui deal. Incercand sa tin drumul drept si sa ma feresc de incidente, imi fac vizita de rigoare la cele enumerate mai sus si pentru ca aveam un drum special de facut in Sarichioi, localitate in care nu mai fusesem pana atunci, intreb de directia mentionata la ultima drogherie la care am fost si da-i!
Si dintr-o data, dupa doar cativa kilometri de mers mi se dezvaluie in fata ochilor aceasta minunata cetate. Am ramas cu gura cascata minunandu-ma ca un copil de frumusetea locului, de pustietatea si paragina care domneau acolo. Chiar si azi dupa aproape patru ani de la descoperirea mea ma fascineaza locul acesta de care ma leaga amintiri dragi si care are inca un aer misterios si bulversant chiar daca intre timp "l-au cotropit" angajatii nostri din turism cu garduri la porti, prin care altadata faceam fotografii spectaculoase, si cu o rusinoasa taxa de 2 lei...ce poti face pentru cetate cu doar doi lei?...ma tot intreb de deseara de cand m-am intors de acolo...Ori ceri un ban ca lumea si oferi ceva de el, ori o lasi naibii gratis ca si asa in afara de un gard nu au investit in nimic!
Ei...in fine...in alta ordine de idei cetatea Heracleea e frumoasa in orice anotimp cu conditia sa nu fie weekend..stiti voi de ce...aaa si sa nu bata vantul prea rau asa cum a fost aseara, ca te darama din picioare.
Privelistea e superba oriunde te-ai intoarce, iti taie rasuflarea la propriu..aproape nu sint cuvinte sa descrii un asemenea loc. Din cate am mai citit si pe forumuri nu e cineva sa spuna ca nu i-a placut acolo, iti lasa o impresie greu de sters din memorie.
Enisala si toata Dobrogea in general au un aer aparte de vechi, de parca ar fi incremenit undeva in timp, au o magie pe care odata ce ai descoperit-o vrei sa o retraiesti mereu. Eu ador aceste meleaguri si drumul e incredibil de frumos pe oriunde ai lua-o prin Galati spre Isaccea sau prin Braila - Macin-Horia, desi eu personal il prefer pe ultimul ca e mai mai putin serpentinos si mai spectaculos. Cu conditia ca atunci cand intrati in Macin sa nu faceti la stanga dupa cum arata indicatorul ci sa strabateti localitatea si...tot inainte- drum bun!

Parcul Natural Putna Vrancea

Mereu m-am intrebat, de ce naiba unii isi arunca gunoiul din mersul masii lor de fite sau nu...interesant e un lucru: le place sa fie "curat" in masina personala dar se debaraseaza de gunoi in capul altor participanti la trafic, pe strada, prin padure. prin parcuri sau pe unde le mai vine...oare ce-o fi in capul lor?! Gunoi sau creier? Cert e ca odata in plus m-am convins (asta daca mai era nevoie) ca educatia si respectul sint ceva rar desi culmea, sint la indemana oricui.
Acest fapt de netrecut cu vederea l-am remarcat intr-un periplu de o zi prin minunata tara a Vrancei. Unde am ajuns total intamplator si cumva ad-hoc intr-o vizita "de lucru" si pe la Lepsa. Am vizitat pensiunea Damatis (o puteti face si voi virtual pe www.pensiunea-damatis.ro) o locatie superba unde am mai fost dealtfel si cu alta ocazie, si am dat o fuga si pe la cascada Putnei care, spre marea mea surprindere si bucurie nu arata ca o groapa de gunoi asa cum sint paraiele de pe Valea Prahovei. Ei, ce-i drept am mai zarit cate un pet, ca doar sintem totusi in Romania dar, una peste alta restul se prezenta destul de bine. Reparasera gardul imprejmuitor si il asigurasera cu plasa pentru ca rapa spre cascada e destul de abrupta si periculoasa mai ales pentru copii. Poate ca de asta nici nu erau asa multe gunoaie, accesul pe mal facindu-se in conditii dificile, trebuie sa fii echipat cu bocanci daca nu pe riscul tau, iti poti rupe lesne picioarele. Eu stiam unde vin asa ca...eram in regula.
Peisajul la apus e superb si merita vizitatate si imprejurimile ca dealtfel tot Parcul Natural Putna Vrancea. In schimb drumul pana acolo e TEROARE. Se lucreaza din greu si au reusit deja sa faca o portiune buna din el, dar inca mai sint multe de facut. Au "scurmat" toate vechile podete ca sa le mai lateasca probabil si au lasat in urma ditamai craterele. Iar intrarea in Lepsa te lasa fara suspensii la masina. Ei asta e! Peste doi ani cand sper ca va fi si gata o sa fie frumos. Iar daca fac soseaua pana la Targul Secuiesc va fi o superba alternativa la drumul spre Brasov. Cei de pe ruta Galati, Focsani, Bacau, Iasi vor avea un drum de acces mai usor si mai reconfortant daca pot spune asa spre centrul tarii, decat orice alta varianta. Oricum cu prima ocazie, nu ratati sa vizitati Parcul Natural Putna si cam tot tinutul Vrancei pentru ca e intradevar un tarim de poveste, ca multe alte locuri din minunata noastra tara!

sâmbătă, 23 mai 2009

Aproape de final


Pe punctul de plecare si deja cu nostalgii..dar poate o sa ne revedem...cine poate sti?...

Parca mai ieri a fost...











O mica parte din "gasca vesela" ascultandu-l pe Liviu adunati in jurul mesei unde am impartit atatea zambete si...carti de joc cu mai mult sau mai putin noroc...

miercuri, 20 mai 2009




Fotografia asta e cu dedicatie pentru minunata echipa de la RecycleRaftRace...sa va pastrati mereu sufletul tanar si plin de soare!...

marți, 19 mai 2009

In padurea mea draga






Fotografia e facuta de Marian caruia ii multumesc mult!

La marginea padurii




In dimineata de vineri sus pe partia de la Busteni, fericita, neestiind ca va fi o zi plina, cea mai frumoasa din toata saptamana.

Liviu in "exercitiul functiunii"


Liviu care ne-a povestit intr-o maniera foarte personala cum e treaba cu muntele si capcanele lui. Si cu ocazia asta mi-am adus aminte de prima mea experienta de la 15 ani cand am urcat muntii cu rucsacul in spate si soarele in fata intr-o vara candva demult...

Cu Semida draga de ea...







Cu care am plans de ne-am umflat la despartire fara sa ne vada nimeni si careia i-am marturisit ca nu m-am mai simtit asa de "tanara" de ani de zile...

Impresii din tabara


Cele cateva din impresiile voluntarilor, din timpul cat am strans gunoaiele dupa altii, din mirificul peisaj al Parcului national Busteni.

Cu Amalia Enache




Amalia e o persoana calda si deschisa pe care am avut bucuria si onoarea sa o cunosc si alaturi de care am muncit cot la cot in cadrul taberei de voluntariat.

Tabara de voluntariat RecycleRaftRace



Nu mi-am imaginat acum cativa ani ca voi face vreodata ceea ce am facut saptamana trecuta...si nu pentru ca nu mi-as fi dorit, ci pentru ca atunci nu existau, cel putin in Romania, oameni ca Dragos Bucurenci...sau poate nu aflasem eu de ei. A fost o saptamana incredibila cea petrecuta alaturi de voluntarii din tabara RecycleRaftRace. Oameni minunati si foarte diferiti uniti de aceeasi pasiune NATURA. O natura in al carei peisaj nu ar trebui sa existe gunoaie, oameni indolenti si iresponsabili. Am trait una din cele mai frumoase experiente din viata mea in care m-am simtit utila si responsabila, unde am muncit si m-am distrat si unde mi-am facut o multime de prieteni. Va multumesc din suflet voua tuturor voluntarilor, inclusiv celor de la http://www.maimultverde.ro/ ca mi-ati oferit aceasta experienta minunata!