Pana la urma viata e facuta din franturi.
Cioburi sparte care recompun un univers atat de intim, incat privind dinafara oricine ar observa imediat lipiturile. Privind din interior, numai noi, mesterii iscusiti ai propriului destin rastamalcit si intors pe toate partile de infinte ori in clipele prezente si viitoare, ii vedem intregul. Fara sa stim daca reflexia oglindita de sufletul nostru e diforma sau nu, fiindca de cele mai multe ori ne simtim inima inghetata ca in povestea copilariei despre Craiasa Zapezii...
Si da, se pare ca "restul e tacere" si...liniste.
Si e tare bine ca e asa!
