Ieri a fost una din acele zile pe care imi place sa mi le rezerv numai pentru mine si pasiunile mele - calatoriile si fotografia.Am plecat dimineata la rasaritul soarelui cu destinatia Histria dar, din pacate n-a fost sa fie dintr-o cauza cel putin bizara. Cand eu si Cristina ne-am dat jos din masina in parcarea complexului cetatii ne-au "atacat" un roi de gaze ciudate ca un fel de purici care, cica si-ar face aparitia pe vreme secetoasa. Am crezut ca e o chestie trecatoare si am platit biletul de intrare dar nu am rezistat mai mult de 5 minute inauntru. Rochia alba de vara era plina de gaze si numai gestul de a ma scutura de ele in continuu imi provoca sila si era clar ca nu puteam face nici o fotografie in conditiile astea asa ca dezgustata si nervoasa am renuntat. Oricum mi-am propus sa nu imi stric toata ziua din cauza asta asa ca, ne-am intors si ne-am continuat aventura de-a lungul drumului pe ruta Babadag, Slava Rusa, Slava Cercheza unde peisajul este atat de frumos... Rezultatele periplului nostru de o zi se regasesc in fotografiile pe care le-am facut si in cateva amintiri frumoase si memorabile.
Dobrogea e mereu altfel si parca niciodata nu ma satur sa ma pierd in peisajul ei atat de ofertant si spectaculos. Pe drumurile ei ma simt de parca m-as intoarce la povestile copilariei, iar intinderile ce par fara sfarsit si apropierea de mare o face irezistibila. M-a legat ceva de aceste locuri de prima data cand am fost aici. Si sper sa revin de cate ori o sa pot. Mi-e draga intr-u totul si cred ca intr-un fel o stie fiindca mereu imi daruieste clipe de neuitat pe taramurile ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu