marți, 28 decembrie 2010

Métamorphose


E atata dragoste pe lume...
Dar e dincolo de fereastra inchisa.

Inauntru e intuneric, e frig, e iarna, si e pustiu.

Afara totul e de un alb imaculat. Pe cerul de hartie nu e schitat nimic. Nici un gest. Nici o cale care sa urce spre el. Ramane de un alb orbitor cu soarele nicaieri.
Ninsoarea a facut inconjurul Pamantului intr-o singura noapte si dimineata am descoperit-o la geam cu toate ramurile ei albe.
Mi-e atat de sete, dar apa descantata de ger s-a facut luciu de gheata...
Inca mai am un suflet...imi mai aduc aminte de asta...
Dar sufletul meu, un calator prin lumea larga, e acum prizonier in spatele unei ferestre ferecate sub lacat de iarna...

Niciun comentariu: