Calatorind prin viata ta

Unii oameni ies de pe harta vietii tale intr-un fel cu totul neasteptat. Odata ce si-au atins obiectivul propus, au marcat inca un loc vizitat, pleaca fara sa isi fi luat ramas bun...si exact ca un turist neglijent, lasa in urma resturile trecerii sale, fara sa se gandeasca ca si altii vor vrea sa gaseasca acel loc frumos si neatins...

Alti oameni ratacesc pe drumurile catre sufletul tau. Nu gasesc indicatoarele, fiindca ele lipsesc cu desavarsire. Ratacesc inca, intr-un desert uscat si fierbinte sperand sa ajunga la oaza de liniste si racoare, unde isi vor potoli setea de tine, unde la umbra fiintei tale ii asteapta dragostea...

Harta vietii tale are muntii ei, nu-i poate urca oricine, cei curajosi, cei puternici pot incerca sa escaladeze inima ta care se dovedeste roca cea mai dura dintre toate, are inaltimi ametitoare si ascunde prapastii adanci.

Sunt oameni care pleaca la drum, lasandu-se in voia pasilor, care ii poarta pe cararile neumblate de pe harta vietii tale. Si ea li se desfasoara in fata cu tot necunoscutul ei... Pasesc uneori timid, alteori hotarat, uneori chiar alergand, pierzandu-se cu totul, de cele mai multe ori gresind drumul si intorcandu-se de unde au plecat.

Altii trec dincolo de granite. Fara viza, fara pasaport. Clandestin. Si iti rad in fata, au o victorie furata, dar nu e victoria lor, e pierderea ta. Au evadat dintr-un teritoriu in care i-ai inchis fiindca ai vrut sa uiti de ei.

Trec si altii peste granite. Dar ei vin din afara lor. Tot clandestin. Iti invadeaza viata, umbla triumfatori prin ea, striga, sunt galagiosi, insistenti si abili, trambitand si ei o victorie care nu le apartine. Aici e iar pierderea ta. Oastea pe care o credeai pe pozitii, a lasat garda jos si acum cotropitorii au ocupat teritorii care pareau odata, nu demult, sigure.

Harta vietii tale are si zone virgine. Acolo nu a patruns nimeni niciodata.

Are si un "Triunghi al Bermudelor". In acel spatiu misterios dispar fara nici o explicatie, dintr-o data, oameni dragi, clipe frumoase, momente unice...e un loc din care nimic nu se mai intoarce niciodata, dar in care se pare ca totul ramane intact, perfect conservat, sub forma de amintiri.

Unii oameni cladesc palate pe teritoriile tale. Pun in ele toata dragostea, tot ce e mai pretios, le fac inalte si frumoase ca sufletele lor. Palatele au gradini nemarginite, scaldate in soare, in care pasarile canta mereu si florile sunt tot timpul inflorite. Ele sunt refugiul tau.

Alti oameni initiaza calatorii pe harta vietii tale. Calatorii planificate cu grija, cu ambitie, in care par grabiti, trecand pe langa ce e frumos cu adevatat de remarcat. Au cules marturii de la fata locului, dovezi ale trecerii lor prin viata ta, dar te intrebi cu ce s-au ales de fapt? Cu un suvenir care se va prafui pe un raft al sufletului, pierdut in uitare...

Cativa, cei mai putini, merg alaturi de tine pe acelasi drum, calatorind asa, pana la capatul lumii si inapoi, fara sa se teama de nimic, nici de necunoscut, nici de furtuna, nici ca se vor rataci vreodata.

Unul din ei, poate chiar doi, coboara odata cu tine in abis. Si atunci afli cine esti tu cu adevarat. Si cine te tine de mana in intunericul cel mai negru, in acel hau care pare fara sfarsit...