Traim. Cateodata prinsi in vartejul ametitor al clipelor care trec prin noi si pe langa noi, uitam asta.Ce este de fapt real? In ce fel de realitate traim? Ce e de fapt realitatea?
Uneori cred ca viata in sine e o mare iluzie...
Tot ceea ce simtim e real. Dragostea e reala, durerea la fel, desi uneori par ireale cand trec si le lasi in urma... Dorintele, visele, amintirile sunt reale fiindca sunt parte din fiinta noastra, merg cu noi mai departe prin viata si ne duc prin locuri nestiute, dar raman acolo si nu se pierd. Si ne poarta dincolo de linia orizontului...
Realitatea e aici, e rutina, e masca care o purtam printre altii, e tot noianul de nimicuri de zi cu zi, de ceas de ceas, de clipa de clipa cand nu ne regasim...
Visam. La ceva real. Tot ceea ce e real cu adevarat e in noi. Nimic altceva nu mai e real. Supravietuim cu gandul la iluzia unei vieti in care sa ne simtim noi insine, traind ancorati intr-o realitate care nu ne apartine.
Sunt o visatoare. Admit. Si duc cu mine toata dragostea, toata durerea, toate amintirile, toate visele mele. Si nu o sa renunt sa traiesc. Si nu o sa traiesc altfel niciodata. Gresesc? Poate. Dar cine ma poate judeca?
4 comentarii:
Ai o dragoste de viata si de a trai intens cum n-am prea vazut.Cand ma gandesc la sirul gandurilor pe care le exprimai in articole trecute ,nu te mai recunosc.Sunt profund impresionat de schimbare si daca am contribuit si eu cat de putin la schimbare ma simt tare bucuros.In legatura cu visele tale pe marginea vietii reale sau a uneia imaginare e un lucru bun.Poti sa-ti construiesti propiul tau refugiu si sa te izolezi de lume atunci cand iti provoaca durere.Oricum ma bucur tare mult ca ai revenit pe blogg si ca imaginea ta prinde contur de fericire!Sa ai un Paste fericit si cum zicem noi cei din nord sa ai grija de cocon!
Iti multumesc mult pentru gandurile tale frumoase!
Toti cei care imi sunt alaturi si ma incurajeaza, ma ajuta sa trec peste ce e mai greu in viata mea. Cateodata nu stiu ce m-as face fara prieteni...mai vechi sau mai noi, vazuti sau nevazuti...
Iti doresc din toata inima mea un Paste Fericit si stiu ca va fi frumos, fiindca nu poate fi altfel in partea aceea minunata de tara, unde locuiesti
Eva, se pare ca sufletul tau sopteste vise si luceste caldura. Te "joci" cu vorbele ca un copil cu o moneda cu 2 fete: una reala si una de vis care se poate transforma in realitate. Copilul arunca moneda in sus si ea se invarte repde, repde si luceste in soare. Copilul rade si se bucura, el poate alege realitatea dintre cele 2 fete. Impacat si senin el baga moneda in buzunar, stie ca este a lui, cu vise, dureri, realitate, dar mai ales cu speranta!
Costi, cat de frumos si adevarat ai spus-o! Stii cat ma bucur sa stiu ca oammenii chiar ma inteleg uneori?
Trimiteți un comentariu