Povestile copilariei

Ninge iar...

Ca in copilarie.

Aseara ploua si m-am intrebat daca "ploaia asta nu ar trebui sa fie ninsoare?" doar suntem in ianuarie... Apoi intrebarea s-a transformat intr-un fel de dorinta.

Dimineata am tras perdelele repede si ziua de sambata s-a transformat pe loc intr-o sarbatoare alba dincolo de fereastra. Copacii cu ramurile grele pline de zapada, cerul deasupra din care se rostogolesc fulgii moi si priviti de sus, de la etajul trei, oamenii mici ca "punctele negre pe zar", vorba lui Andries...

Amintirile copilariei iar.

La ferestrele ei, totul e ca o poveste. Degetele mici deseneaza pe geamul aburit casute cu cos pe care iese fum, iepurasi cu urechi ascutite si pisici cu mustati mirate... Apoi iepurasii si pisicutele privesc la creatorii lor cu zambet strengar cum se dau cu saniuta pe strada de sub fereastra casei.

Iarna cu zapada e a copiilor.

Iarna e ca un cufar plin de amintiri, fiindca fugind de frigul ei te refugiezi in caldura clipelor dragi din trecut.