Apele Stixului nu sunt negre.
Sunt albe ca paloarea dinaintea mortii.
Luntrea pluteste pe apa fara ca vreo unda sa tresara sub greutatea ei, de parca as aluneca prin vis. Incerc sa strig, sa ma zbat, dar nu pot scoate nici un sunet, nu ma pot misca.
In pumnul strans, o moneda mica cu chip necunoscut ar trebui sa plateasca trecerea mea in alta lume...
Infernul e alb si rece, iar granitele lui inghetate se departeaza, cu cat mi se pare ca ma apropii mai mult de ele. Il aud pe Cerber cum urla lugubru undeva in necunoscutul din departari.
Alunecarea in neant mi se pare fara sfarsit...
Caron ma priveste fix, cu ochi de orb. Barcagiul iadului nu vede nedumerirea si groaza de pe chipul meu...oare sunt un mort viu?
In cealalta mana am o ramura de maslin. Aurita.
Pumnul se desface incet si moneda cea mica cu valoare sinistra se rostogoleste in apele tulburi, fara sa faca nici un zgomot.
Atunci, ce mesaj port cu mine catre lumea lui Hades?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu