Anul care a trecut

A fost un an bun!
Au fost atatea de facut, de desfacut, de iubit, de iertat, de uitat, de implinit, asa ca a trecut ca vantul si ca gandul...
Va doresc un An Nou asa cum visati si sa va bucurati de o iarna ca in povesti!

Restul e tacere

Pana la urma viata e facuta din franturi.
Cioburi sparte care recompun un univers atat de intim, incat privind dinafara oricine ar observa imediat lipiturile. Privind din interior, numai noi, mesterii iscusiti ai propriului destin rastamalcit si intors pe toate partile de infinte ori in clipele prezente si viitoare, ii vedem intregul. Fara sa stim daca reflexia oglindita de sufletul nostru e diforma sau nu, fiindca de cele mai multe ori ne simtim inima inghetata ca in povestea copilariei despre Craiasa Zapezii...
Si da, se pare ca "restul e tacere" si...liniste.
Si e tare bine ca e asa!

Noapte buna!

Rostogolindu-se prin viata noastra, amestecandu-se unele cu altele, clipele prozaice si momentele definitorii, ne hranesc iluzia, ca o putem lua iar si iar de la capat. Cu fiecare zi rasar si apun alte si alte iluzii. Pana cand cerul vietii noastre meschine ramane fara soare, scufundandu-ne in bezna, ca la inceputurile facerii lumii.

Viata de caine

Dor de tine...dor de noi...

Cantec fara raspuns

"De ce te-oi fi iubind, femeie visatoare

care mi te incolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie,

in jurul pieptului, in jurul tamplelor,

mereu frageda mereu unduitoare?..."

Nichita Stanescu

10

Primul zambet. Si ca intr-o oglinda alt zambet inapoi, dinspre chipul mamei. Primul dintisor. Primul pas plin de curaj spre necunoscut. Primul cuvant pornit ca o parere, apoi repetat iar si iar...
Prima zi de gradinita, cu toate spaimele ei. Primul desen, prima litera, apoi prima zi de scoala. Primele momente si asa au trecut 10 ani...
In fiecare an e un nou "prima data". O noua descoperire de facut, o noua bucurie, o noua temere, cu fiecare "prima data".
Dar, dincolo de toate astea, fericirea pura pe care ti-o daruieste un copil nu poate fi egalata de nimic!
Stefan a reusit, fara sa faca nimic anume, ba chiar in pofida acestui lucru, sa ma determine sa vad viata si lumea cu totul altfel de cum le-am perceput inainte sa il am pe el. Intr-un mod cu totul diferit de a majoritatii oamenilor. Si daca el pare venit din alta lume, nu ma mira, fiindca si eu m-am simtit mai mereu atat de diferita de ceilalti. Si ii multumesc, fiindca datorita lui, nu ma mai simt vinovata ca par venita de pe alta planeta! Iar daca restul oamenilor ma condamna pentru asta nu-mi mai pasa, fiindca stiu ca nu sunt singura pe lume!
10 ani inseamna ceva! Pentru noi doi e mult, au trecut cu bune si cu rele, au zburat aproape ca vantul si ca gandul, dar acesti ani mi-au schimbat viata pentru totdeauna!
Stefan a implinit azi 10 ani si a fost o zi ca oricare alta petrecuta impreuna. Micul dejun acasa, tandrete, soare, parc, prieteni noi si vechi, bucurii simple, cateva cadouri, o felie de tort, oameni care ne iubesc alaturi de noi, mesaje frumoase de la cei de departe si atat. Dar pentru noi doi a fost deajuns! Si sunt recunoscatoare pentru asta!

Doar o clipa

E ca atunci cand imi tin rasuflarea. Fiindca in acea clipa as vrea ca timpul sa stea in loc, sa incremeneasca in acel moment. Si toate trec dincolo, trec pe langa mine, trec fara sa mai simt nimic altceva. Fiindca timpul si spatiul nu mai exista, nu mai e nimic, nici inapoi, nici inainte, e doar acel moment suspendat intre cer si pamant.
Apoi toate revin la cele stiute.
Dar imi ramane magia acelei clipe. Doar mie, nu mi-o poate lua nimic, o pot trai si retrai la infinit daca vreau, fiindca am la ce sa ma intorc, fiindca am pastrat-o, fiindca nu as fi avut cum s-o pierd, fiindca nu am unde s-o pierd, fiindca o pastrez in suflet...
Si da, ai dreptate, uneori tot ce avem nevoie e doar aer sa putem respira si sa ne iubim...

Fara ea

"Viata fara dragoste este o umbra a lucrurilor care ar putea fi..."
Anonim

Ploaie in luna lui Marte

"Ploua infernal
si noi ne iubeam prin mansarde
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau, in luna lui Marte..."
Nichita Stanescu

De sus in jos

"...Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta
Sufletele noastre dansau
nevazute intr-o lume concreta..."
Nichita Stanescu

Zbor fara aripi

"...O sa te ploua pe aripi, spuneai
ploua cu globuri, pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei
mie imi ploua zborul cu pene..."
Nichita Stanescu

Oamenii?...Ploaia?...

"...si ma-naltam. Si nu mai stiam
unde-mi lasasem in urma odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi
cine-s mai frumosi oamenii?...ploaia?..."
Nichita Stanescu

Noi doi

"Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca
si noi ne iubeam prin mansarde
N-as mai fi vrut sa se sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte."
Nichita Stanescu

Solitudine

Suntem un spectator tacut. Totul e zgomot si cand se lasa in sfarsit tacerea, cand se aprind luminile, descoperim ca eram singuri intr-o sala goala...

Viata a trecut cu tot iuresul ei, s-a desfasurat sub ochiul nostru necrutator de critic, am privit-o de la distanta sigura, fara sa ne implicam decat pe alocuri, aplaudand intre scene spectacolul ei, invidiind figurantii, cand de fapt ar fi trebuit sa fim actorul principal.

Si cand a cazut cortina, s-au stins luminile, dupa ce sala cu usa grea s-a inchis in urma noastra si ramanem din nou singuri in strada, ne intrebam care era rolul nostru si daca el a existat vreodata?

Dilema

"Nu poti pleca din tine insuti."
Ionel Teodoreanu

Stiai?

"Nu exista fericire de care sa iti amintesti, fara tristete."

Octavian Paler

Reverie de februarie

Mi-aduc aminte cum era...
Aproape ca uitasem.

De fapt nici timpul, nici spatiul nu inseamna nimic. Nici macar tot ce se intampla cu tine in tot acest timp si spatiu. E acolo fara nici o indoiala, dar atat de bine ascunsa incat ai crede ca ai uitat complet de ea. Si deodata iese la lumina din umbra in care te-ai straduit sa o tii ascunsa, iar totul pare atat de simplu incat iti spui ca e ca mersul pe bicicleta...si nu ai urcat de ani de zile pe bicicleta, ultima oara erai copil...
Trec pe langa tine in tot acest timp in care ai uitat, oameni care se iubesc, sarbatori in care te simti strain, sentimente pe care nu le recunosti, trairi carora nu le banuiai existenta, cuvinte al caror sens nu-l pricepi, zile in care te intrebi nauc unde a disparut soarele, desi evident e sus pe cer...
Si fara sa stiii cum si cand, pe nestiute te dezmeticesti. Unde ai fost in tot acest timp? In ce spatiu inima ta a supravietuit pana acum?
De unde erai, vedeai din adancuri doar lumina filtrata prin luciul apei. Dar sufletul tau nu era acolo, era sus stralucind in soare, oglindindu-se in fiinta ta toata.

Dragostea.
Imi amintesc cum era...
Ca mersul pe bicicleta...

Primul gand al acestui an

"Gandeste-te la trecut numai in masura in care acesta iti aduce bucurie!"

Jane Austin