Primul zambet. Si ca intr-o oglinda alt zambet inapoi, dinspre chipul mamei. Primul dintisor. Primul pas plin de curaj spre necunoscut. Primul cuvant pornit ca o parere, apoi repetat iar si iar...Prima zi de gradinita, cu toate spaimele ei. Primul desen, prima litera, apoi prima zi de scoala. Primele momente si asa au trecut 10 ani...
In fiecare an e un nou "prima data". O noua descoperire de facut, o noua bucurie, o noua temere, cu fiecare "prima data".
Dar, dincolo de toate astea, fericirea pura pe care ti-o daruieste un copil nu poate fi egalata de nimic!
Stefan a reusit, fara sa faca nimic anume, ba chiar in pofida acestui lucru, sa ma determine sa vad viata si lumea cu totul altfel de cum le-am perceput inainte sa il am pe el. Intr-un mod cu totul diferit de a majoritatii oamenilor. Si daca el pare venit din alta lume, nu ma mira, fiindca si eu m-am simtit mai mereu atat de diferita de ceilalti. Si ii multumesc, fiindca datorita lui, nu ma mai simt vinovata ca par venita de pe alta planeta! Iar daca restul oamenilor ma condamna pentru asta nu-mi mai pasa, fiindca stiu ca nu sunt singura pe lume!
10 ani inseamna ceva! Pentru noi doi e mult, au trecut cu bune si cu rele, au zburat aproape ca vantul si ca gandul, dar acesti ani mi-au schimbat viata pentru totdeauna!
Stefan a implinit azi 10 ani si a fost o zi ca oricare alta petrecuta impreuna. Micul dejun acasa, tandrete, soare, parc, prieteni noi si vechi, bucurii simple, cateva cadouri, o felie de tort, oameni care ne iubesc alaturi de noi, mesaje frumoase de la cei de departe si atat. Dar pentru noi doi a fost deajuns! Si sunt recunoscatoare pentru asta!
