Ieri in campie vantul batea ridicand valatuci de praf... Am trecut pe langa colonia de tigani de la marginea Marasestiului, cautand sa ies din oras...
Drumul prafuit ducea spre padure, dar am oprit dupa un cot, in dreptul unor movile de pietre slefuite de rau.
Si i-am vazut. Ii manau la pascut doi tigani veseli, vorbareti si foarte amabili...
Am inchis pentru o clipa ochii si am incercat sa imi imaginez, cum aratau hergheliile de cai salbatici cutreierand liberi pe campiile inceputurilor de milenii...
Frematau nechezand, cu vantul zburlindu-le coama, cu manjii intre ele, cautand iarba proaspata...
Cei mici aveau un aer tare nostim, zburdand caraghios de colo pana colo, jucandu-se intre ei si tachindu-si mamele. I-am privit pierduta, cu ochii unui copil care a crescut la oras, departe de bucuriile simple a vietii de la tara...
Aveau in ei ceva ancestral, erau in sine un poem al campiei, vantului, ierbii crude si a cerului albastru cu nori pufosi si soare in mijloc de primavara...
Am plecat, lasand in urma mea campia cu caluti, trecand din nou prin colonia de tigani, in masina mea mica si rosie stralucind ca o bijuterie, intr-un contrast ciudat cu saracia puradeilor murdari, care imi faceau cu mana incantati, de printre casutele strambe, varuite intr-un albastru naucitor...
Fericirea e atat de aproape uneori!
Fericirea e atat de aproape uneori!
11 comentarii:
Frumoase imgini!Frumosul il gasesti acolo unde nu te astepti.In munti in campii in podisul Moldovei.E foarte placut sa vezi manjii cu mamele lor jucandu-se.Adevarul ca tiganii sunt mult mai apropiati de sufletul cailor decat noi ceilalti.Cred ca vine de la natura lor nomada.Viata la tara e simpla si n-avem "posibilitatile "orasului in materie de tehnica sau locuri de distractie dar avem aer curat ,simplitate si stresul la noi e mai mic, fara zgomotul cotidian al orasului incepand de la zgomotul de claxoane si scrasnet de frana.Data viitoare in masina ta mica si rosie care sclipeste in razele soarelui de primavara sa se gaseasca si micul Stefan pe care te rog sa-l obisnuiesti cu evadarile din oras la sfarsit de saptamana ca locuri frumoase in jurul Galatiului sunt destule.Sa ne auzim cu bine!
Foarte bine punctat. Foarte aproape de sufletul cailor. Tiganii. Daa.
Mai ales atunci cand ii ologesc de nu se mai ridica de jos. Am vazut pe viu destule din astea.
Scuze pentru steregerea brusca a zambetului produs de comentariul dvs.
On topic...
Prima imagine este intradevar superba, mai ales daca ar fi fost inghetata pentru claritate, dar e foarte bine si asa. Incearca un sharp.
Seara buna.
Multumesc, Stefan! Ai mare dreptate! Frumosul ne pandeste dupa fiecare colt!
Se pare ca avem pareri diferite in ceea ce priveste tratamentul la care sunt supusi caii de catre tigani...sa fim seriosi, nu mi-e rusine nici cu romanii! Sunt pline buletinele de stiri de ei...
Eu am scris ce am vazut...asa ca...pana la proba contrarie...
In plus nu sunt nici rasista, nici nu am o problema cu nimeni pe lumea asta atat timp cat nu imi face rau. Nici cu arabii, nici cu tiganii, nici cu negrii, nici cu ungurii, nici cu homosexualii, cu barbatii sau cu oricine altcineva...
Cat despre prima imagine, caii m-au luat atat de tare prin surprindere ca abia am apucat sa reactionez...si eu as fi vrut-o mai clara, dar asta e...
Si zambetul nu mi-l sterge asa usor cineva, doar ca pentru ca si-a spus o parere. In plus accept criticile constructive si de bun simt! Ba chiar, le astept si le primesc cu mare drag!
O seara buna tuturor!
Cata frumusete ne ofera tot ce ne inconjoara, pana si animalele au momente de tandrete si noblete!
Ai reusit sa surprinzi libertatea si gingasia in plina manifestare cu o calitate deoasebita a imaginii, uneori eram tentat sa cred ca preiei din virtual aceste lucruri, insa m-am convins ca nu este asa.
As putea demonta tot ce s-a spus aici fara sa ma consider un specialist in arta fotografica, insa sigur sunt un iubitor al iei si tu dovedesti ca, sti surprinde, momente unice de viata. Sa n-o lungesc prea mult, modul in care asterni gandurile te face sa revii, acesta este lucrul ce ma face sa uit de oboseala si sa ma prind in aceasta hora...
O zi frumoasa!
Zambetul este sters de scenariul in sine, nu de parere. A mea sau a oricui. La asta ma refeream. Este foarte frumos cum ai asociat cuvintele cu imaginile, dar numai simpla imaginare a ceea ce-am spus creeaza o senzatie neplacuta, de neputinta.
Sub acest aspect pot sesiza o usoara malitiozitate in raspuns, dar se ia ca atare in aceasta zi grozava de sambata.
O zi placuta.
Paul, toate fotografiile sunt facute de mine. Scrie si in josul paginii la sfarsit. Am fost intotdeauna pasionata de scris si de arta, de imagini frumoase in general...Tot ce scriu aici e adevarat, nu e o inventie, poate nu scriu foarte explicit, imbrac toate sentimentele si trairile mele, intr-o forma frumoasa, dar tot ce e aici e adevar pur...
Ma bucur ca revii, ca fac ziua mai frumoasa cuiva...e tot ceea ce imi doresc...nu tin la statistici, nu concurez cu nimeni, nu sunt in nici o competitie cu cineva...
Va multumesc tuturor celor care ma cititi si stiu ca sunteti acolo, chiar daca nu comentati nimic, sunteti ecoul mut a lumii de dincolo de fereastra mea...
As vrea sa-mi ierti ne bagarea de seama, as da vina pe oboseala acumulata din ultimele zile, sunt "in priza" cum s-ar spune cu semanatul, insa, chiar daca este 3 si ceva dimineata, cand ma reintorc de la camp, intru pentru o clipa pentru ati citi gandurile si a privi ce ne oferi cu atata generozitate. N-am putut comenta la acea ora, am vrut sa n-o fac nici acum, pentru ca, frazele si cuvintele nu se leaga, insa mesajul meu sunt sigur ca, poate fi inteles.
Ba, scri bine si explicit si chiar daca n-ai face-o corect, rautatile unora nu se cade a fi afisate atat de evident. Am spus-o si in gradina mea virtuala de atatea ori, anonimatul te face intangibil, puternic si de neatins, insa ascunde o MARE doza de lasitate si cu atat mai mult cand incerci sa fi cu-n cap mai destept ca altii.
Este parerea mea si as fi spus-o chiar daca nu eram in gradina ta virtuala.
In momentele noastre de singuratate, incercam sa comunicam in mod placut si cinstit, sa fim "ecoul mut a lumii de dincolo de fereastra mea..."
Ce frumos!!!!!!!
Duminica placuta tuturor celor ce stiu sa fie oameni!
Pur si simplu vorbeam de faptul ca unii (multi) chinuie animalele, in ciuda vorbelor frumoase aduse aici de toata lumea. Atat. Nimic exagerat. Nici un atac. Relax.
Nici o legatura cu anonimatul sau spiritualitatea conversatiilor de aici.
Serios...o duminica placuta.
:)
Ok anonimule, imi cer scuze, atata timp cat stapana casei te cunoaste, totul este perfect, iar interventia mea in acest caz este deplasata...
Superb !
Multumesc, Costi!
Trimiteți un comentariu