Despre traditii romanesti

Vineri seara in apartamentul meu de bloc miroasea a vin fiert cu miere si scortisoara si a paine facuta in casa.

La Pro TV incepea invariabial "Dansez pentru tine". De obicei inregistrez emisiunea si ma uit cand am timp, deruland nesfarsitele calupuri publicitare si ceea ce nu ma intereseaza in mod deosebit din program. Dar decid, in timp ce mai faceam cate ceva prin casa, sa urmaresc emisiunea in direct.

Stiam ca din programul serii va face parte si folclorul, ca de altfel in fiecare sezon. Nimic extraordinar, mi-am zis, dar am avut parte de o mare surpriza. De aceasta data au fost prezentate datini si traditii populare romanesti, iar concurentii le-au pus in scena, alaturi de ansambluri renumite din tara, sub stricta supraveghere a lui Marin Barbu.

Privindu-i, am reusit cu greu sa-mi stapanesc emotiile. Apoi am simtit o revolta si o ciuda imensa pe toti cei care conduc tara asta, pentru ca nu au facut nimic sa promoveze, sa pretuiasca si sa profite intr-un sens constructiv, de ceea ce avem noi mai scump - oamenii extraordinari de talentati, traditiile vechi de secole, cantecele cu talc, doinele, frumusetea satului romanesc, mestesugurile invatate in ani grei de munca si transmise din tata in fiu sau de la mama la fiica dupa caz, maiestria celor care au cladit o istorie, de care ar trebui sa fim atat de mandri!

Avem o comoara si tare ne mai batem joc de ea!

Ma gandeam la cat ar da altii sa aiba ce avem noi, cat de incantati ar fi strainii sa vada toate astea, sa traiasca magia sarbatorilor sau a unei nunti in peisajul pur al satului romanesc autentic. Ma gandesc la Maramures, la Bucovina, si la multe alte locuri din tara, unde oamenii mai tin la traditii si pastreaza inca focul viu si cald in vetrele lor.

Nici nu banuiam ca pot privi la o televiziune comerciala, o reflectare atat de frumoasa a traditiilor si datinilor romanesti...parca dintr-o data mi s-a deschis o fereastra catre trecut, am admirat costume populare lucrate cu o maiestrie rara, unele piese avand o vechime de zeci de ani, am vazut dansuri de prin toate zonele tarii, precedate de scene specifice fiecaruia in parte.

Asa mi-am adus aminte de ia mea de borangic, brodata cu trandafiri moldovenesti, veche de aproape un secol, cumparata de la Muzeul Taranului Roman. O mica opera de arta...

Suntem slabi. Suntem prea mici, sau prea neinsemnati. Dar, poate ca nu e chiar asa. La urma urmei, avem mai multa putere decat tinerii de acum 20 ani, care nu aveau decat sufletul lor cald, dorinta de libertate si un dram de speranta. Si totusi au reusit! Noi avem blogurile, facebook-ul si un milion de alte mijloace ca sa reusim ceva, pana nu va fi prea tarziu.

S-au luat multe note de 10 la proba de folclor la "Dansez pentru tine". Poate concurentii au simtit ca merita sa dea tot ce e mai bun din ei, poate ca sufletul le-a vibrat alftel in acele clipe...nu stiu..

Dar a fost o seara magnifica care mi-a ramas in amintire pentru mult timp de-acum incolo.

Chipuri din mocirla

Nu mi-a placut niciodata politica. Nu m-am avantat niciodata in discutii si dezbateri pe teme politice. Opinii si pareri am avut, dar am evitat pe cat posibil sa initiez, sa mediez sau sa intretin in vreun fel acest gen de subiecte...

Implineam 14 ani in decembrie '89 cand a inceput Revolutia. Imi aduc si acum aminte de orele petrecute in fata televizorului, de sperantele pe care mi le facusem atunci intr-un viitor mai bun. Un viitor mai luminos castigat cu pretul vietii atator tineri nevinovati, care au murit in acel decembrie trist si cumplit de sangeros. Imi mai amintesc si de teama permanenta, pe care am trait-o in anii de comunism, de toate privatiunile acelor vremuri. Cat de vie am in memorie emotia pe care am simtit-o cand am votat pentru prima oara, credeam sincer ca voi putea sa schimb ceva din viitorul meu.

Rand pe rand, in toti anii care au venit, am trait multe dezamagiri, am aflat lucruri pe care nu le stiam atunci cand eram copil, despre jocuri de culise, despre marile ambitii ale oamenilor care ne conduc, despre afaceri de milioane, despre santaj, despre coruptie...

Nu am suportat niciodata sa ma uit la emisiuni politice, inevitabil discutiile deraiau de la subiect si deveneau violente in acuze, degenarau in lucruri care ma oripilau de-a dreptul...ma saturasem de promisiuni mincinoase, de limbajul emfazic, de atata aratat cu degetul catre adversarul politic, pana mai ieri prieten la catarama, de turnatorii si de multe altele asemenea. Am incercat sa inteleg, dar in cele din urma am esuat lamentabil intr-o singura concluzie - "noi, romanii, nu suntem in stare sa ne conducem singuri". Cred ca avem innegalabilul talent de a ne da cu stangul in dreptul.

Nu stiu daca solutia ar fi sa fim condusi de o familie regala, asa cum sunt conduse alte tari, demne de respect, din restul Europei, dar ar fi o idee...

Nu stiu nici daca, ar putea exista conducatorul ideal pentru Romania, unul care sa nu aiba interese meschine, sa nu se gandeasca la capatuiala pe spatele tarii, care sa conceapa pe termen lung o strategie care sa ne scoata din...stiti voi ce, care sa puna Romania in valuare si sa-i pretuiasca valorile.

Stiu sigur un lucru - niciunul din candidatii pe care il vom alege ca presedinte, nu ma cunoaste, nici pe mine, nici pe vreunul dintre voi, am impresia ca sunt total rupti de realitate, de realitatea mea si a voastra. Eu au realitatea lor, sunt orbi si sunt surzi la ce se intampla in rest. Ei habar n-au in ce fel de Romanie vreau sa traiesc eu...

Mi-am lasat masina mea cea noua, in parcarea unui bloc de locuinte din Braila, pret de o ora, iar atunci cand m-am intors, am gasit-o zgariata pe ambele portiere, cu oglinda si stergatoarele date peste cap.... Asa ceva, nu cred ca se intampla intr-o tara civilizata. Sau poate ca se intampla, dar acolo exista o lege si o politie care te protejeaza de vandalism. In Romania in care traiesc azi, nu pot sa ma bazez nici pe politie, nici pe dreptate. In consecinta, cred, ca va intra in functiune legea "care pe care" sau a razbunarii. Adica, "filat" posesorul masinii caruia i-am "luat" locul de parcare, apoi aplicata de mine personal pedeapsea cuvenita: taiat cauciucurile , zgaraiat masina, stropit cu acid peste vopsea, infundat teava de esapament cu spuma poliuretanica (mi-au dat unii sugestii si idei)...etc. Nu stiu daca o sa pun in aplicare tot acest plan diabolic, inca mai reflectez asupra lui, dar, desigur, nu am luat nici o clipa in calcul, ca as putea depune o plangere la politie, ar fi inutil, binenteles! Daca ma gandesc bine, mai mult ca sigur ca m-ar scoate pe mine vinovata...ca am parcat acolo si nu in aer, ca exist, ca respir, ca....sunt sigura ca ar ar gasi ei un motiv, pe cat de tampit pe atat de plauzibil...

Asta nu e Romania in care vreau eu sa traiesc! Romania mea nu e a golanilor, nici a infractorilor, nici a femeilor ieftine cu pretentii de mari doamne, nici a inbuibatilor tupeisti, nici a celor cu pile si cu bani care pot cumpara orice, nici a nenorocitilor care ne omoara pe sosele si raman nepedepsiti, nici a politicienilor care dorm de-a dreptul in Parlament, nici a lupilor in blana de oaie.

Romania asa cum o visez eu, cred ca o sa ramana doar un vis frumos si ireal.

Pai, si atunci "eu cu cine votez?"... Probabil, cu cel mai gri dintre cei negri. De votat trebuie sa votez, nu-i asa ?, chiar daca o sa ma simt extrem de vinovata dupa aceea.

Chipurile acelea monstruoase din mocirla politicii romanesti, parca imi ranjesc, asigurandu-ma ca n-o sa vad in vecii vecilor, ceea ce, sper eu sa vad in tara mea. Imi zambesc la fiecare raspantie de drum, de pe afisele electorale lucioase si frumos colorate, platite de fraierii de noi, pe bani grei, mijind in coltul gurii un zambet fals si o promisiune pe post de slogan, demn de tinut minte si de inghitit nemestecat, pe cat posibil.

Caragilale a avut o sclipire de geniu, intuiind nehotararea si nedumerirea romaneasca, exprimate prin vocea personajului sau in stare de ebrietate, amintindu-mi de vorba aceea din batrani, ca"in gura copiilor si a betivilor e adevarul". Sau poate ca politica a fost mai mereu asa.

Deci, in cele din urma "eu cu cine votez?"