joi, 5 noiembrie 2009

Chipuri din mocirla


Nu mi-a placut niciodata politica. Nu m-am avantat niciodata in discutii si dezbateri pe teme politice. Opinii si pareri am avut, dar am evitat pe cat posibil sa initiez, sa mediez sau sa intretin in vreun fel acest gen de subiecte...
Implineam 14 ani in decembrie '89 cand a inceput Revolutia. Imi aduc si acum aminte de orele petrecute in fata televizorului, de sperantele pe care mi le facusem atunci intr-un viitor mai bun. Un viitor mai luminos castigat cu pretul vietii atator tineri nevinovati, care au murit in acel decembrie trist si cumplit de sangeros. Imi mai amintesc si de teama permanenta, pe care am trait-o in anii de comunism, de toate privatiunile acelor vremuri. Cat de vie am in memorie emotia pe care am simtit-o cand am votat pentru prima oara, credeam sincer ca voi putea sa schimb ceva din viitorul meu.
Rand pe rand, in toti anii care au venit, am trait multe dezamagiri, am aflat lucruri pe care nu le stiam atunci cand eram copil, despre jocuri de culise, despre marile ambitii ale oamenilor care ne conduc, despre afaceri de milioane, despre santaj, despre coruptie...
Nu am suportat niciodata sa ma uit la emisiuni politice, inevitabil discutiile deraiau de la subiect si deveneau violente in acuze, degenarau in lucruri care ma oripilau de-a dreptul...ma saturasem de promisiuni mincinoase, de limbajul emfazic, de atata aratat cu degetul catre adversarul politic, pana mai ieri prieten la catarama, de turnatorii si de multe altele asemenea. Am incercat sa inteleg, dar in cele din urma am esuat lamentabil intr-o singura concluzie - "noi, romanii, nu suntem in stare sa ne conducem singuri". Cred ca avem innegalabilul talent de a ne da cu stangul in dreptul.
Nu stiu daca solutia ar fi sa fim condusi de o familie regala, asa cum sunt conduse alte tari, demne de respect, din restul Europei, dar ar fi o idee...
Nu stiu nici daca, ar putea exista conducatorul ideal pentru Romania, unul care sa nu aiba interese meschine, sa nu se gandeasca la capatuiala pe spatele tarii, care sa conceapa pe termen lung o strategie care sa ne scoata din...stiti voi ce, care sa puna Romania in valuare si sa-i pretuiasca valorile.
Stiu sigur un lucru - niciunul din candidatii pe care il vom alege ca presedinte, nu ma cunoaste, nici pe mine, nici pe vreunul dintre voi, am impresia ca sunt total rupti de realitate, de realitatea mea si a voastra. Eu au realitatea lor, sunt orbi si sunt surzi la ce se intampla in rest. Ei habar n-au in ce fel de Romanie vreau sa traiesc eu...
Mi-am lasat masina mea cea noua, in parcarea unui bloc de locuinte din Braila, pret de o ora, iar atunci cand m-am intors, am gasit-o zgariata pe ambele portiere, cu oglinda si stergatoarele date peste cap.... Asa ceva, nu cred ca se intampla intr-o tara civilizata. Sau poate ca se intampla, dar acolo exista o lege si o politie care te protejeaza de vandalism. In Romania in care traiesc azi, nu pot sa ma bazez nici pe politie, nici pe dreptate. In consecinta, cred, ca va intra in functiune legea "care pe care" sau a razbunarii. Adica, "filat" posesorul masinii caruia i-am "luat" locul de parcare, apoi aplicata de mine personal pedeapsea cuvenita: taiat cauciucurile , zgaraiat masina, stropit cu acid peste vopsea, infundat teava de esapament cu spuma poliuretanica (mi-au dat unii sugestii si idei)...etc. Nu stiu daca o sa pun in aplicare tot acest plan diabolic, inca mai reflectez asupra lui, dar, desigur, nu am luat nici o clipa in calcul, ca as putea depune o plangere la politie, ar fi inutil, binenteles! Daca ma gandesc bine, mai mult ca sigur ca m-ar scoate pe mine vinovata...ca am parcat acolo si nu in aer, ca exist, ca respir, ca....sunt sigura ca ar ar gasi ei un motiv, pe cat de tampit pe atat de plauzibil...
Asta nu e Romania in care vreau eu sa traiesc! Romania mea nu e a golanilor, nici a infractorilor, nici a femeilor ieftine cu pretentii de mari doamne, nici a inbuibatilor tupeisti, nici a celor cu pile si cu bani care pot cumpara orice, nici a nenorocitilor care ne omoara pe sosele si raman nepedepsiti, nici a politicienilor care dorm de-a dreptul in Parlament, nici a lupilor in blana de oaie.
Romania asa cum o visez eu, cred ca o sa ramana doar un vis frumos si ireal.
Pai, si atunci "eu cu cine votez?"... Probabil, cu cel mai gri dintre cei negri. De votat trebuie sa votez, nu-i asa ?, chiar daca o sa ma simt extrem de vinovata dupa aceea.
Chipurile acelea monstruoase din mocirla politicii romanesti, parca imi ranjesc, asigurandu-ma ca n-o sa vad in vecii vecilor, ceea ce, sper eu sa vad in tara mea. Imi zambesc la fiecare raspantie de drum, de pe afisele electorale lucioase si frumos colorate, platite de fraierii de noi, pe bani grei, mijind in coltul gurii un zambet fals si o promisiune pe post de slogan, demn de tinut minte si de inghitit nemestecat, pe cat posibil.
Caragilale a avut o sclipire de geniu, intuiind nehotararea si nedumerirea romaneasca, exprimate prin vocea personajului sau in stare de ebrietate, amintindu-mi de vorba aceea din batrani, ca"in gura copiilor si a betivilor e adevarul". Sau poate ca politica a fost mai mereu asa.
Deci, in cele din urma "eu cu cine votez?"

5 comentarii:

Wanna spunea...

Foarte bun articolul tau!
Sunt atat de multi care gandesc ca tine, ca mine... Dar cata putere sa avem ca sa reusim sa schimbam ceva?
Din pacate, mentalitatea ne distruge. Mentalitatea asta pe care o mostenim de secole.
Tot timpul vom fi periferia Europei. Asta nu se va schimba!

Papillon spunea...

Razbunare! Io asta vreau. Daca inchidem ochii ca prostii si nu reactionam, vom fi luati de prosti. asa ca...

Eva spunea...

Wanna, tare mi-e frica ca s-ar putea sa ai mare dreptate!
Si probabil ca o sa ma razbun in cele din urma...eu nu prea cred ca razbunarea e arma prostului. Unii chiar merita pedepsiti pentru ceea ce fac. Asta ca sa nu le mai dea mana sa faca si alta data la fel cu altii la fel de toleranti!
Multumesc, tuturor de trecere!

Costi Balan spunea...

Pacat ca se intampla chestii de acest gen. Mai pacat este ca si eu in locul tau nu ma duceam la politie, cu toate ca asa ar fi normal intr-o tara normala. Dar vorba lui Badea: Traim in Romania si asta le ocupa tot timpul politistilor (zic eu). Nu stiu cat o sa te racoreasca razbunarea si cat de simplu ar fi, nu ca nu ar merita vita sa fie plesnita, dar nu stiu ce poate rezolva asta. Dobitocul care a facut-o nu cred ca se va potoli, chiar daca "o fura peste bot".
Oricum iti doresc succes indiferent la ce te hotaresti. Sa sti ca de platit intr-un fel sau in altul va plati, iar intre stimul si raspuns este un spatiu pe care il poti folosi sa te gandesti cum o sa fie mai bine pentru tine !

Eva spunea...

Da, Costi, inca ma mai gandesc, nu am luat o decizie deocamdata. Stiu ca va plati in cele din urma intr-un fel sau altul, fiindca in viata totul se plateste, cu varf si indesat.