Pe care plutesc visele noastre...Pe fundul carora zac esuate corabii cu incarcaturi pretioase...
Ape adanci si atat de limpezi pe vreme frumoasa... In care se oglindesc toate clipele fericite, unice ale vietii noastre... Si reflectate de lumina soarelui, se pierd catre alte maluri, purtate de valuri una cate una...
Ape tulburi pe vreme de furtuna...
Ape adanci, in care ne scufundam toata durerea, ne inecam toate tristetile, dezamagirile, sperand sa nu mai iasa niciodata la suprafata...
Calatori pe pamant ajungem pe tarmuri pe care am vrea sa poposim la nesfarsit, dar ne lasam dusi de val, ne lasam purtati de vant, fara sa stim ce ne asteapta dincolo de linia orizontului...
Traim? Nici noi nu mai stim...
Traim? Nici noi nu mai stim...
3 comentarii:
Ciao Eva! Salutari din California! Ce frumoasa poezie! Poemul foloseste apa ca o metafora pentru a descrie atit de multe sentimenti. Excellent! And the photos of your flowers are gorgeous. I really love the one set against the sun setting sky! I will be back to visit often.
I write a blog about food but it is more about my musings on life and love. All photographs are my originals and any watercolor paintings there are my originals, too. We live near San Francisco so there are many opportunities for beautiful photos. Please stop by. Visit. Follow if you'd like. That would be cool.
tare frumos...
Va multumesc foarte mult!
Trimiteți un comentariu