E atat de departe ca aproape nici nu pot sa o vizualizez. Cateva imagini de pe Animal Planet sau cateva fotografii de prin revista National Geografic mi se perinda acum prin fata ochilor...
Alaska e undeva la capatul lumii...dincolo de marea cea mare cu nisipuri fierbinti intesate de turisti, dincolo de orasele lumii galagioase si super poluate si suprapopulate...dincolo de tot si de toate...
Si, totusi, am primit un mesaj de departe. Liviu Verziu mi-a trimis un e-mail, iar in lumina soarelui de dimineata, mi-a aparut vesel, asa cum il stiu, saluntandu-ma de la capatul lumii, de pe blogul cu vesti despre aventurile lui in Alaska.
De cand am cunoscut gasca de la Recycle Raft & Race la Busteni, ma tot gandesc ce plina de oportunitati poate sa fie viata unui tanar de 20 si ceva de ani in ziua de azi... Ma gandesc la Semy, la Alex, la Duni, la David si cam la toti pe care i-am cunoscut, toti foarte tineri si foarte liberi, neconstransi de obligatii sociale majore si definitive, care pot calatori, pot cunoaste oameni si locuri, pot comunica cu altii de la capat de lume, pot trai experiente unice si isi pot urma pasiunea si visele asa cum isi doresc. Ma gandesc uneori la ei, prietenii mei de azi si ma gandesc cum eram eu acum vreo 15 ani in urma si care era starea de fapt a tarii in acea vreme. Aproape ca nici nu imi vine sa cred, ce prapastie uriasa este intre noi. Si nu sunt decat cativa ani. Pana si Alaska pare mai aproape, decat adolescenta mea si a lor.
As vrea sa pot avea azi 20 de ani sau chiar mai putin. Nu pentru altceva, decat pentru oportunitatile de care m-as putea bucura, de infinita putere care ti-o da azi internetul, cu usurinta lui de a comunica cu altii si de a afla tot ce iti doresti intr-un timp extrem de scurt, de a invata, de a te perfectiona, in orice domeniu, de a sti cateodata ceva, chiar inainte sa se fi intamplat, vorba cantecului...I-am zis si Semidei odata, ca nici nu stie cat noroc are...o sa realizeze singura asta, intr-o buna zi...
Liviu e in Alaska si, azi, Alaska e mai aproape de mine ca niciodata, mai aproape de toti prietenii , pe care el i-a mobilizat cu ajutorul internetului si chiar si voi o puteti vedea prin ochii lui la
http://codrulverde.wordpress.com/ in "Jurnal de Alaska".
O vara frumoasa tuturor, oriunde v-ati afla!
Ca tot ma lasasem convinsa in showroomul de la Galati, sa imi iau una identica, cu o saptamana inainte sa inceapa "marea criza". Care "m-a lovit" din plin, evident!
Un HP Mini Vivienne Tam!
.JPG)
.JPG)
Voluntarii seriei a doua cu Amalia si Dragos intr-o poza de final la sfarsitul saptamanii de tabara.
Cu Gabi si Adi, dezgropand gunoiul depozitat de ani de zile in alb
ia raului. Noroc ca ne-au dotat cu unelte ajutatoare...
Impreuna cu frumoasa Iulia Vantur si inaltul si veselul Cabral.
