De ceva vreme, in apropierea mea se desfasoara o intriga interesanta cu iz de romanta adolescentina, pe cat de nefireasca, pe atat de stranie si stupida. Privesc cu interes vadit si ma amuz copios de aceasta istorioara plina amor, gelozii, vorbe dulci si incarcata de emotii false si intentii fara fundament, dar avand un final previzibil. Daca cei implicati ar avea varsta primei iubiri as avea toata condescendenta fata de aceste elucubratii sentimentale, iar exaltarea celor doi mi s-ar parea de-a dreptul demna de un roman siropos. Dar situatia de fata e tragi-comica! Daca prostia doare, atunci dragostea prin internet ar trebui sa doara si mai crunt! Mai ales dupa o anumita varsta, cand se presupune ca ai o experienta de viata suficienta cat sa nu te lasi prada unor asemenea ineptii... dar se pare ca prostia nu cunoaste nici limite si nu are nici o varsta!
Oare cum incepe o chestie de genul acesta? Pai, sa vedem!
Mai intai trebuie sa fii disperat. Sau disperata, dupa caz.
Sa nu fii in stare sa relationezi in conditii firesti cu oamenii din jurul tau sau si mai grav, sa te simti atat de rau cu tine insuti incat prin dulcele anonimat al internetului sa poti lasa scapate doar o parte din cele ce te alcatuiesc pe tine ca om. Iti creezi o viata paralela, in care te prezinti cum stii tu mai bine si frumos si pleci la vanatoare, pana cand te "indragostesti" de o fotografie sau mai multe, fiindca la urma urmei de unde sa stie celalalt, ce faci tu cu adevarat in viata ta reala? Eventual iti creezi si o viata falsa, ca sa poti verifica personanele cu care intri in contact. Fiindca tu nu esti de incredere, de ce altcineva ar fi? Logic, nu? Lucrezi deja organizat. Te costa timp ce-i drept, dar consideri ca merita! Atat timp cat rostesti cuvinte ca "iubirea mea", "draga mea", "scumpa mea" si ea iti raspunde pe acelasi ton trebuie sa fie o investitie buna. Asta nu ar fi nimic, daca aceasta pseudo relatie nu s-ar desfasura in paralel cu o serie de minciuni si prefacatorii carora nu le-ai face fata in viata de zi cu zi... In restul timpului iti vezi de viata ta cealalta, care implica alte relatii cu oameni adevarati, probleme reale, lipsuri, serviciu, treburi casnice, eventual copii si o persoana cu care traiesti...
Viata ta paralela contine imagini cosmetizate si cateva calitati, pui si un defect, doua, ca doar nimeni nu-i perfect, in plus trebuie sa pari veridic, nu? Si te lansezi pe orbita!
Pana cand intr-o zi iti dai seama cat de indragostit esti! De vocea de la telefon, a unei guri pe care nu ai sarutat-o niciodata, careia nu i-ai simtit nici gustul, nici savoarea. Poate sa aiba gust de cireasa coapta in prag de vara sau de tigara, n-ai de unde sti! Dar ti-a promis ca se va lasa de fumat de dragul tau...ce gluma buna! De cate ori nu am auzit asta de la cei care s-au luptat din greu cu acest viciu? Dar tu o crezi fiindca vrei sa o crezi! Ai o nevoie disperata sa o crezi!
Adori chipul ei, pe care daca l-ai vedea pe strada l-ai ignora total fiindca e clar, nu e genul tau! Ignori acest aspect si treci mai departe...ce a mai ramas? Un trup, dar cate trupuri nu-s pe lumea asta? A! Si sufletul ei sincer! De femeie care te iubeste, doar ti-o spune mereu la ora cand duce copiii la culcare! Nu, nu copiii tai...
Ce comoda e dragostea pe facebook si la telefon! Tu nu stii ce fac eu, nici eu nu stiu ce faci tu! Dar, lasa draga mea, ca intr-o zi o sa te cunosc, eventual de ziua ta, in mana voi avea eventual un cadou surpriza ambalat asa frumos ca si mine si o sa zburdam veseli pe campii....finalul probabil il banuiti!
Daca "dragostea e chimie" oare cata chimie e intre doi oameni care nu s-au vazut, nu s-au atins, nu s-au privit in ochi, dar isi spun vorbe de iubire pe una din multele retele sociale la care avem acces datorita unor tineri care "au trecut" prin Piata Unirii acum mai bine de 20 de ani?
Oare cata minciuna si cat adevar sta ascuns in spatele profilurilor utilizatorilor de internet?
Oare cum as putea sa cred ca cineva m-ar putea iubi doar pentru ca a vazut doar ceea ce am vrut eu sa ii arat, fara sa ma cunoasca cu adevarat? Cum as putea iubi pe cineva, oricine si oricum ar fi el, pe care nu l-am tinut in brate, pe care nu l-am privit in timp ce taceam amandoi, caruia nu ii stiu mirosul pielii, cu care nu am impartit nimic altceva decat niste vorbe-n vant?
Din cate imi aduc aminte despre dragoste, nimic nu e mai frumos decat sa il iubesti pe celalalt stiind cum este el de fapt si in pofida a ceea ce este! Cum se impaca asta cu cele de mai sus?
Iar daca dragostea ar fi ceva atat de fals si nefiresc ca relatiile oarbe de pe internet, atunci nu as vrea sa mai aud in veci nimic despre ea!
2 comentarii:
Interesanta postare.Eu cred ca unora le este mai la indemana sa se indragosteasca pe net,e mai usor....si nu trebuie sa fii tu insuti...esti personajul care ti-l creezi si ai povestea pe care o vrei....pe cand realitatea e undeva departe si poate prea cruda pentru a fi privita "ochi in ochi"
Pe baza acestui subiect mai sunt multe de spus...
Din pacate ceea ce am scris se intampla cu adevarat si nu e doar un caz izolat. Deja lucrurile iau o amploare mult mai mare decat ar fi cazul. aceste situatii duc uneori la destramari de familii, la timp pierdut in defavoarea celor dragi din realitatea de zi cu zi, in timp ce personajele virtuale se distreaza facand "amor cibernetic"...
Trimiteți un comentariu