Despre anotimpuri

Azi am participat la un joc.

La unul in care, participantii, trebuiau sa spuna ce inseamna primavara pentru fiecare dintre ei. Printre raspunsuri stangace, sincere sau poetice, unul ne-a facut pe toti sa radem...cineva, a spus ca, atunci cand vine primavara, mintea i-o ia razna si se gandeste deja la vacanta.

Atunci, m-a gandit, ca vacanta e departe...

Si totusi, in seara asta, ceva m-a facut sa ma gandesc inevitabil la o vacanta undeva la malul marii, in care am nisip in pantofii comozi, alb- bleumarin, in stil marinaresc...

Cineva mi-a trimis briza marii, aerul vesel de vacanta si toata stralucirea soarelui intr-un pachet fara expeditor, dar semnat cu dragoste.

Pentru ele

Pentru ele...

Pentru ca intr-un sfarsit va veni si primavara...si o sa infloreasca sub pasii lor strazile gri ale oraselor...

Pentru ca primavara e a femeilor si numai a lor...a femeilor frumoase la trup si frumoase in suflet...

Pentru ca imi iubesc prietenele, pentru ca admir femeile, fiindca sunt fiinte minunate, fragile si vulnerabile uneori si fiindca, desi sunt ranite deseori, merg mai departe prin viata cu zambetul pe buze si sufletul frant...

Fiindca isi pastreaza misterul, fiindca imprastie o boare parfumata peste lume, fiindca rad cand le vine sa planga, fiindca sunt frumoase si dimineata si seara, fiindca au copii, fiindca iubesc nebuneste...si se pierd iubind...

Despre trecut si amintiri din viitor

"Suntem condamnati la amintiri frumoase..." mi-a zis astazi cineva. Am ras, fiindca mi s-a parut comica asocierea acestor cuvinte...prea suna ca o sentinta...Dar m-a pus pe ganduri...

Oamenii fac mai mereu un balans inechitabil si invariabil intre trecutul, prezentul si viitorul lor...

Daca, intr-o zi oarecare, prezentul va insemna altceva, decat ceea ce planificasei in trecut, atunci ce te faci cu amintirile? Cele dureroase se vor fi vindecat demult, cicatricile luptelor din trecut sunt semne ca aceleasi rani nu se vor deschide din nou, dar ce te faci cu cele care iti umplu ochii de lacrimi si sufletul de nostalgie? Cum te impaci cu ele si mergi mai departe prin viata? Poate sperand ca in alta zi, undeva in viitor, alte amintiri frumoase te vor astepta.

Reflexia luminoasa a viitorului in apele adanci si uneori limpezi, alteori tulburi ale trecutului e una din marile provocari a vietii.

Despre lucruri simple si frumoase

Exista un loc in care Dumnezeu a coborat pe Pamant.
Un loc pe care il cunosc fara sa fi calcat vreodata pe acolo. Il stiu parca dintotdeauna si imi da un sentiment straniu, care ma copleseste de pe vremea cand eram copil. Acele neguri, pantele pe care soarele urca si coboara, lumina magica care impresoara acele locuri nu imi e straina. Toate le regasesc asa cum le stiu si aproape, nu imi vine sa cred ca cineva. chiar a descoperit aievea acel loc din imaginatia mea.
Marius Grozea e un om fericit. Fiindca a avut cu el o camera foto. Si a pasit cu smerenie in acel loc de pe Pamantul lui Dumnezeu. Raiul exista. E la Holbav.

Dincolo de nori

"zboara tot mai sus

inimi cu stele s-au dus

de bucurie"

poezie haiku

Timpul dragostei

Intotdeauna e un inceput. Nu intotdeauna e si un sfarsit.

De cele mai multe ori, dragostea nu se sfarseste, doar se transforma, ar zice unii. S-au facut si studii. Despre cum sa iubesti si sa fii iubit... S-au scris chiar si carti. De ca si cum dragostea ar fi o reteta, cu ingrediente simple, trebuie doar sa stii cum sa le amesteci, cat timp sa o tii pe foc, cum sa o ornezi frumos.

Pentru unii e o reteta de succes.

Pentru altii, e doar o alta reteta, care nu iese niciodata. Chiar daca urmeaza toti pasii, chiar daca ingredientele sunt de cea mai buna calitate.

Altii o nimeresc din prima. Poate ca e doar norocul incepatorului. Poate ca nu. Sau poate reteta lor e pasiunea de a "gati" in doi. Unul pune ceva, celalalt adauga altceva, primul amesteca zambete si priviri, al doilea aprinde focul. Si amandoi gusta din plin, dupa ce au asternut pe masa alba sufletele lor.

Nu stiu un timp al dragostei.

Imi aduc aminte primul sarut. Iubeam? Nu mai stiu... Eram indragostita, asta imi aduc aminte. Dragostea a venit mai tarziu.

Daca ar fi sa caut un timp perfect al dragostei, acela ar fi undeva intre copilarie si adolescenta. Acele prime clipe, cand totul capata proportii uriase, azi nu le mai regasesc decat in amintiri. Cat de mult pot sa insemne cateva priviri pe furis, o usoara atingere a mainii, sau prezenta celuilalt printre altii, care par doar niste straini?

20 de ani mai tarziu, toate acestea nu mai inseamna aproape nimic. Unii mai reusesc sa isi pastreze o parte din prospetimea acelor ani. Cei mai fericiti.

Fiorii primei iubiri, cu stangaciile ei, sunt cei mai autentici, cei mai plini de intrebari fara raspuns.

Raspunsurile concrete ale dragostei apar ca o confirmare ale altei epoci. Atunci totul capata alt sens. Unul mai precis, mai putin platonic, dar uneori mult mai dramatic.

Poate ca, in fiecare zi e un timp al dragostei. Asa mi-a spus cineva, nu demult.

Intotdeauna vor exista doi care traiesc orele si minutele dragostei, uniti intr-un singur punct, prinsi intr-un echilibru fragil, in timp ce tic-tacul inimii lor rasuna ca un ecou peste lume...

Printesa nu mai e la castel

Luminile sunt aprinse in aceasta seara, la fel ca in toate serile...

Pe masa cea mare doar ceaiul, mierea si o carafa cu vin au ramas de la cina.

In camera cea mica, copilul adoarme, alunecand in vis, sub asternurile moi.

Afara, pe sub ferestre se strecoara seara inghetata de iarna...ninsoarea se asterne incet pe potecile padurii, amintind de povestile copilariei...

Cineva se plimba cu pasi egali prin sala de bal, in care odata, demult, dansatorii isi zambeau complice si in care dragostea era singura muzica...

Coridoarele sunt pustii ca si sufletul celui ramas singur...

Afara, gardurile mult prea inalte ce imprejmuiesc castelul nu au putut sa o opreasca...ea a gasit cheia, portile grele si reci s-au deschis ca printr-o vraja, a acestui obiect mic si aparent neinsemnat, iar din urma, zapada a acoperit urma pasilor ei...

De iarna

"seara iar vine
apune fara tine
steaua din mine..."

poezie haiku

Despre lucruri simple

Fericirea are vocea lui Leonard Cohen si bea ceai alb cu petale de trandafir, dintr-o ceasca cu zambete pe furis...

Punct

Azi am pus punct.

Dar, maine e o noua zi, ca o coala alba, pe care nu e scris nimic...nici macar un punct...

Din neant...

Ai trait vreodata acel zambet care coboara adanc in tine, umplandu-ti sufletul, incalzindu-ti inima ca o zi luminoasa de mai, in timp ce lacrimile iti aluneca pe obraji?...

Cineva mi-a zambit de undeva din lumea larga si mi-a adus aminte cat de dor imi e de primavara...

Despre destin

"Ar fi inspaimaintator sa crezi ca din tot acest cosmos armonios, desarvarsit si egal cu sine, numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui n-are nici un sens..."

Mircea Eliade