sâmbătă, 20 martie 2010

Ceva albastru cu putin verde


Atunci cand ti se inchid toate usile iti mai raman ferestrele. Asta daca sunt mai multe. Si chiar daca a ramas doar una, tot e ceva. Iar daca o gasesti si pe aceea ferecata tot ce iti ramane de facut e sa o deschizi cumva.
Incerci zavorul, cauti cheia, o spargi in mii de cioburi in cele din urma. Lasi aerul rece si curat sa patrunda inauntru inchisorii tale, lumina sa te invaluie, soarele sa te incalzeasca, privind dincolo de orizontul inramat in canatul ei.
Dincolo de fereastra e cerul infinit de albastru. Dincolo de fereastra sunt campiile nesfarsite inverzind in primavara. Dincolo de fereastra e lumea toata nestiuta, sunt copacii infloriti, sunt toti oamenii pe care nu i-ai cunoscut si care iti vor zambi intr-o zi. Sunt toti cei care te-au ranit si pe care trebuie sa ii infrunti. Dincolo de fereastra e singura lume care exista.
Dincolo de fereastra e primavara...
P.S. Cineva m-a rugat sa postez o fotografie cu ceva albastru si ceva verde...asta ca sa mai uit de rosul din ultima vreme...din nou le multumesc tuturor acelora care imi sunt alaturi si ma fac sa cred din nou in mine si in puterea zilei de maine!

3 comentarii:

fairy tale spunea...

Se pare ca revine optimismul si acesta e un semn bun.Acum mare atentie sa nu privesti inapoi!Invata sa fi japonez! Priveste in jur cum totul reinvie si uita tot.Nu mai trebuie sa ai amintiri!Ma bucura modul tau de evadare si de a descoperi calea spre libertate.Avand in vedere ca eu am fost miner ti-as recomanda sa tai fereastra cu drujba.E cel mai sigur.Te astept sa revii intr-o nota si mai optimista!Pana atunci sa auzim numai de bine!

Lauriana spunea...

Ai in tine o tristete profunda. De ce oare? Ce este in sufletul tau?

Eva spunea...

"fairy tale" drujba e prea grea pentru mainile mele mici...dar sigur oricat de mica e mana mea tot se face pumn, unul cu multa putere...
Lauriana, in sufletul meu e o furtuna. Dar si furtunile cele mai cumplite se sfarsesc in cele din urma...