duminică, 21 martie 2010

Doar o alta zi


Sa evadezi in lume, departe de lume, pare un lucru greu.

Dimineata, la distanta de cateva ore de mers cu masina prin noapte, eram pe malul marii.

Pe drum m-a insotit luna, leganandu-se ca o luntre in apele negre ale cerului, inramata ca un tablou din iarmaroc, cand in geamul masinii din dreapta, cand in cel din stanga, dupa cum serpuia drumul prin campie...

Aurora a colorat cerul diminetii in nuante de acuarele. Am alergat pe plaja intr-un suflet si l-am vazut...era acolo facand un spectacol pe cer si in apa marii din culori, nori, reflexii, umplandu-mi sufletul pustiit, dintr-o data, asa cum face mereu. Soarele meu drag, soarele meu fierbinte...
Pescarusii dansau intre apa si si cer, parca urmand un ritual misterios.
Valurile isi cantau refrenul lor incremenit in cochilii de sidef spiralat.
Briza imi mangaia obrajii, dand gust sarat buzelor mele, rasfirandu-mi parul pe umeri, umplandu-mi-l de nisip...
Cerul intreg cu nori jucausi priviti de la inaltimea nisipului, intins pe spate cu mainile sub cap sub razele soarelui...
Din nou cu marea la picioare, infinit de mica in fata ei, infinit de mare in fata mea, infinit de mult o iubesc, fiindca ma linisteste, ma fascineaza, ma tulbura si ma face sa o pastrez in suflet.
Marea de martie e misterioasa si fermecatoare...
Si apoi prima scoica culeasa din nisip...si esti pierdut...nu te mai poti opri, parca e o vraja din care nu poti scapa, ceva care te indeamna sa mai cauti iar si iar, de parca nisipul ar ascunde comori cu mii de nestemate... Acolo un melc rasucit, apoi o scoica roz, ceva mai incolo una alba, una gri, una neagra, mari, mici, lunguiete, rotunde... Stand aplecat cu capul in jos, cu mainile cautand frenetic prin nisip parca faci un fel de terapie stranie, un fel de descantec, prins intre lumea apelor, a cerului, si al pamantului, iar orizontul pare a fi un fel de pecete de juramant...

Si apoi drumul de intoarcere...soarele vesel, campiile pierdute in zare, padurea cu viorele, satele dobrogene, Muntii Macinului si Dunarea...
Nu mai stiu ce a fost ieri...dar azi a fost o zi frumoasa de primavara...

5 comentarii:

Dante s Inferno spunea...

Superbe fotografii,intradevar o zi frumoasa de primavara, chiar daca in urma cu o saptamana asa ceva era aproape imposibil. Am inteles ca este un rasarit , pe cand un apus?

Costea Andrea Mihai spunea...

frumoase culori..bv

Eva spunea...

Dante, apus am cateva posturi mai jos...sau daca vrei ceva imagini in plus le poti vedea pe pagina mea de facebook, daca devenim "prieteni" la modul oficial al cuvantului. Te astept cu drag sa treci si pe acolo!
CAM, multumesc frumos!

Dante s Inferno spunea...

Ma gandeam la un apus "optimist", daca i-mi este permis paradoxul...caci de cele triste am tot vazut de ceva vreme , stii unele fotografii i-ti descriu starea ta...cat am reusit eu sa-mi dau seama.

Eva spunea...

Exista si apusuri "optimiste". La modul general vorbind. Promit sa revin cu unul cat mai curand!