Alte personaje din poveste

Luiza. Mie mi-a adus aminte de tablourile lui Grigorescu sau mai nou de fotografiile lui Silviu Ghetie. Are doar patru ani, dar promite mult. E o zgatie vesela si vorbareata si s-a jucat strengareste cu Stefan, aratandu-i ea baietelului de la oras cum este sa te tavalesti in iarba si sa alergi in picioarele goale.

Tanti Aglaia si nea' Popa. Ei in sine sunt o poveste intreaga. Tanti Aglaia mi-a povestit despre baietii ei si ca e soacra cu patru nurori, in timp ce ii culegeam visinul. Fugisem de la bucatarie, ma vazut, m-a strigat de peste gard si nu i-am putut rezista.

M-am intors in casa, am cerut o galetusa sa culeg visine si m-am inapoiat victorioasa la ea, trambitand sus si tare ca "ma lasa mama!" A inceput sa rada cu lacrimi de mine si eu pe o parte a gardului, ea pe cealata am incropit o mica barfa asa ca intre vecine, in timp ce culegeam visine, jumatate in galeata si jumatate in gura, printre strambaturi, de acre ce erau. M-a pus in tema cu cele ale satului si daca nu venea mama sa ne desparta, cred ca dadeam gata tot visinul. Iar in seara dinaintea plecarii, nea' Popa, dupa ce m-a rugat sa-i pozez gospodaria, s-a prezentat cu o gaina la mama, cica, sa o taie, sa mi-o dea la drum...am crezut ca lesinam. L-am trimis inapoi cu motata, cu promisiunea ca ma intorc la toamna si poate daca mai prinde ceva carne pe ea, atunci o sa o ii facem felul (adica ei, ca noua ne e mila). Tanti Aglaia isi sustinea cu convingere barbatul, de peste gard si daca a vazut ca nu merge cu gaina a incercat varianta cu...plapuma si perna. Adica, m-a chemat la ea cu Stefan si sub pretextul unei pomeni, mi-a pus in brate ditamai plapuma de lana si o perna mot, de nici nu le puteam cara....Toata aceasta tevatura "o fost" ca intr-un film de Kusturita...

Satul. Cu dealurile, cu florile, cu vacile duse dis-de-dimineata la pascut pe sub fereastra casei, cu ulitele prafuite si oamenii lui calzi si veseli.