Cateodata campul pare linistit ca o poveste de demult spusa de bunicii dragi ai copilariei. Doar greierii se mai aud pe alocuri si vantul usor leganand spicele de grau sub soarele verii.
Asa era si azi in drum spre Histria... Drumul pana acolo a fost povestea mea de azi...dar o sa o spun maine, acum raman pe norul meu alb si pufos care ma duce spre un somn cu vise frumoase...sint foarte, foarte obosita...
3 comentarii:
...Credeam ca nu o sa fie vreodata posibil sa zaresc un inger, credeam ca ei se ascund sau pur si simplu nu ajung pana la privirile noastre, insa astazi m-am convins...ingerii plutesc printre noi! Trebuie doar sa ii primim in vietile(camerele) noastre si restul vine de la sine.
Multumesc, Semy...
Trimiteți un comentariu