Cateodata iesi la lumina. Intunericul ramane in urma, dizolvandu-se, pierzandu-si puterea, nu ii mai apartii...
Te opresti o clipa mirat, ca pe lume mai sunt inca raze de soare.
Cineva te cheama din lumina, dar orbit inca, nu poti sa il vezi, doar il auzi. Si glasul acela cristalin care iti striga numele, acum iti calauzeste pasii nesiguri.
Nu il stii, nu l-ai mai auzit niciodata, dar inima ta simte ca e glasul care iti va spune intr-o zi...ceea ce vei dori sa auzi cel mai mult pe aceasta lume...
2 comentarii:
Ma bucur ca ti-ai gasit linistea si speranta n-a murit!
Cat de mult dorim ca acel glas sa vibreze uneori...
Trimiteți un comentariu