joi, 20 mai 2010

In galop...


Aerul cald si dulceag al serii ma invaluie brusc. Nu stiu exact a ce miroase faleza, dar cred ca au inflorit salcamii salbatici. Inca nu e vremea teilor.

Inima imi bate nebuneste. Plamanii nu fac fata efortului...inca. Ceilalti trec pe langa mine ca niste holograme, in timp ce alerg, fara nici o tinta, incercand sa nu ma gandesc la nimic. Dar totul ma ajunge din urma indiferent cat de repede fug...

In timp ce alerg incerc sa gasesc un punct de sprijin in fiinta mea. Sau macar sa imi pun gandurile intr-o ordine proprie, pentru altii de neinteles. Obosesc. Nu am mai facut demult efort sustinut. Imi simt muschii, fiindca ma dor. E o senzatie placuta, de durere, anuland alta durere. Nici macar nu mai stiu de ce am plecat de acasa. Stiu ca era ceva dureros.

Oamenii reusesc mereu sa te raneasca, intr-un fel si fiindca ii lasi sa o faca. Cand aveai impresia ca poti sa iti tragi rasuflarea, tocmai atunci nu trebuie sa ratezi un nou start...si galopezi nebuneste pana ajungi la o noua linie de sosire. Uneori nu te asteapta nimeni acolo. Alteori, cineva te priveste de pe margine, altcineva te incurajeaza, cineva iti tine pumnii stransi. Uneori speri ca, la final, cineva isi va deschide sufletul si te va astepta cu bratele intinse, in timp ce il privesti fara sa mai poti spune nimic fiindca...nu mai ai rasuflare.

Eu inca nu m-am oprit din alergat...

3 comentarii:

Paul spunea...

Este clar, te numeri printre sufletele sensibile ale acestui univers, ai gingasia si frumusetea ta, unica as spune, o spun ca un om trecut prin viata si nu patruns de dorinta de a cucerii simpatie sau de a iesii in evidenta, pur si simplu admir felul tau de a fi, sensibil si placut si ma intreb cum se face ca, lumea asta este atat de stramba si nu vede ce trebuie vazut si nu pretuieste ce trebuie pretuit.
Ganduri de bine pentru tine!

Eva spunea...

Multumesc, Paul!

Anonim spunea...

Buna Eva, eu m-am nascut si am crescut in Delta Dunarii mai exact in com C A Rosetti,am fost si sunt fascinata de peisajul Deltei. Te felicit ai un blog f interesant, se poate observa aceiasi pasiune pentru natura Deltei.
Cu respect,
Adela