People in Fes - Morocco (2)

People in Fes - Morocco

Inceput de drum in doi

Daca ar fi sa ma gandesc la un portet al dragostei acela ar avea chipul angelic al unei mirese tinere, frumoase si fericite in ziua nuntii ei.

La slujba din biserica, preotul a spus ca e cea mai frumoasa zi din viata unui om. Altii ar spune ca ziua cand ti se naste un copil e cea mai frumoasa. Cu certitudine sunt cateva zile in viata noastra pe care le putem numi cele mai frumoase.

Ziua nuntii e cu siguranta printre ele.

Cu toate emotiile inerente, cu lacrimile, cu framantarile, cu nelinistile si clipele ei unice.

De cele mai multe ori viata te intoarce la clipele fericite si pline de speranta din frumoasa zi a nuntii. La juramintele de atunci. Iti dau puterea sa infrunti greutatile, iti aduc aminte ca pe drumul dragostei ati pornit amandoi, mana in mana. Aurul nou si sfant al inelelor de cununie va lumina clipele din anii lungi de casnicie.

Daca dragostea ar avea chipul Mihaelei in ziua nuntii ei cu George, atunci si cei mai sceptici ar crede din nou in ea...

Incredibila Africa

Pentru mine Africa a fost si a ramas un vis si o enigma.

Nimic din ce stiam si imi imaginasem despre acest continent nu m-a pregatit pentru ceea ce aveam sa vad de la mii de metri altitudine, in timp ce avionul plutea pe deasupra unor peisaje ce pareau niste desene abstracte, in culori ireal de frumos armonizate.

Tarmul Africii mi-a aparut luminat de razele soarelui printre nori. Uitasem sa clipesc. Ma facusem una cu hubloul si avionul cu tot cu pasagerii lui, era undeva in trecut, intr-un alt univers...

Daca as fi putut as fi cuprins toata acea imagine magnifica intr-o privire, intr-un singur cuvant, intr-o singura fotografie...

Ce am trait in acea clipa nu poate fi descris in cuvinte.
Probabil, cele cateva imagini pe care am reusit sa le captez cu modestul meu obiectiv, va vor putea descrie mai bine ceea ce am simtit.

Tot ce mi-a ramas in minte, dupa calatoria deasupra Africii, materializat intr-un singur cuvant e "incredibil"!

War is over!

"If you want to be loved, loves!"
Seneca

War

Uneori imi amintesc ca viata e o lupta. Cu batalii castigate sau pierdute.
Nu poti iesi mereu invingator. Nici nu ai avea cum.
Dupa ce trece o vreme, pe cerul de plumb se destrama norii...
Campul de lupta inca fumega trist in urma... sangele a inrosit campia, amestecandu-se cu lacrimile, iar deznadejdea a facut uitate sperantele si visele noastre.

Dar nu tot ceea ce s-a pierdut ramane pierdut. Pacea e un castig, de oricare parte a baricadei te-ai afla.

Steagul alb, e alb pe ambele parti.

Uneori gustul victoriei e mai amar ca o otrava. Si pieptul, in care iti amintesti ca ai o inima, ti-l umple cu venin. Ochii iti sunt uscati, nu pot uita imaginea spectrului mortii, bantuind pe campul de lupta. Si trupul tau e in viata, dar tu te simti mort, mai mort decat cei care iti zac la picioare...

Razboindu-ne mereu cu intreaga lume, uitam de ce am plecat la lupta. Nu ne mai aducem aminte ce vroiam sa cucerim. Pierdem sirul bataliilor castigate sau pierdute. Victimele colaterale sunt demult, doar niste nume sculptate adanc si dureros pe o piatra funerara...

Dar daca viata e o lupta, atunci cine sunt cei impotriva carora luptam? Sau purtam batalii in numele unor cauze? Oare ce avem de cucerit, de supus, de subjugat?

Cred ca, cel mai mare razboi, batalia decisiva, se da in interiorul granitelor noastre. Viata e campul de lupta a fiintei noastre. Noi suntem propriul nostru dusman si cel mai de temut.

Cand o sa uitam sa mai ridicam armele, abia atunci vom fi liberi cu adevarat!

Endless summer...

"Viata nu este ce ai trait, ci ceea ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti, pentru a o povesti..."

Gabriel Jose Garcia Marquez

Praf de stele / Stardust

A durat exact o clipa... O clipa de magie pura! Prima stea cazatoare a vietii mele!

S-a intamplat in aceasta noapte. Pare ca oricare alta noapte din miile de nopti ale vietii.

Dar in noaptea asta mi-am pus o dorinta. Una frumoasa si calda! Nu stiu daca se va implini, dar o sa sper, fiindca de cele mai multe ori, in clipele grele ale vietii mi-a ramas doar speranta.

Eram in camp sub cerul plin de stele, impreuna cu copiii deja somnorosi si amandoua am intampinat minunea luminoasa cu strigate de bucurie!

Acum cateva zile ii dadusem Cameliei un plic de la Florenta in care erau cateva scoici de la Marea Adriatica si cateva cuvinte: "...tot ce ne ramane sunt visele noastre si [...] restul e doar praf de stele..."

Pisa - Piazza dei Miracoli

Pisa. Piata Miracolelor. Nimic nu e exagerat in acest nume cu care a daruit-o, facand-o nemuritoare, poetul si scriitorul Gabriele d'Annunzio.

Magia acestui loc unic e greu de definit. Atmosfera aceea, care inconjoara superbele edificii lucrate cu o maiestrie extraordinara, are ceva miraculos.

Echilibrul fragil al Turnului din Pisa, stand parca suspendat intre cer si pamant, intregeste aceasta imagine idilica, facand-o in acelasi timp atat de celebra.

Si din nou cerul. Cerul dumnezeiesc de frumos al Toscanei, pe care norii zambesc nostim, doar ca sa lase soarele sa invioreze totul cu stralucirea sa.

Cladirile sunt o dantelarie magnifica in marmura si piatra. Aproape ca nu iti vine sa crezi ca toate au fost create de mana omeneasca, fiindca te simti atat de mic si neinsemnat in acest loc, in care Domul, Baptisterul, Campanila si Camposanto au fost ridicate pentru a-L slavi pe Dumnezeu, pentru eternitate.

Campanila e superba si iti intrece toate asteptarile. Mie mi-a aparut dintr-o data in fata ochilor de dupa cateva acoperisuri, in contralumina, fiindca soarele cobora spre asfintit, undeva in spatele zidurilor care inconjoara piata. Cativa turisti erau sus, la cel mai inalt nivel si pareau ca o sa cada de acolo de la 55 de metri inaltime...ciudata senzatie.

Frumusetea constructiei, delicatetea liniilor arhitecturale, culorile pastelate ale marmurii care isi schimba nuantele in functie de cum o incalzeste soarele, sunt uimitoare! Are un aer gratios si pare creat din cel mai fin portelan si cred ca si fara faimoasa sa inclinare si-ar fi pastrat aceeasi latura fragila...

Am inconjurat incet Turnul Inclinat cu privirile atintite in sus si ca la un semn soarele mi-a luminat intreaga scena a Pietii Miracolelor de o frumusete ireala!

Atmosfera era coplesitoare! In cel mai bun sens!

Spre mirarea mea toti turistii pe care nu-i vazusem nici pe strazile din Livorno, nici pe strazile din Pisa, desi hotelurile erau pline, parca se adunasera aici, formand un adevarat Babilon...

In jurul meu am auzit vorbindu-se toate limbile pamantului, am vazut oameni veniti de prin toate colturile lumii.

Turistii pareau ca fac repetitii pentru un rol invatat pe de rost dinainte. Si urma spectacolul: echilibristica, aplecari, rotiri, intinderi, ridicari, strigate, rasete, fotografii si iar fotografii. Mii de fotografii. O comedie la care participau toti, fara exceptie, de parca dovada fotografica a scalambaielii de rigoare era biletul de intoarcere, fara de care nu puteai reveni acasa din acel loc. Toata aceasta regie face parte din peisaj si daca nu apuci sa o privesti sau sa participi, pierzi cea mai distractiva parte.

Peluza verde, absolut perfecta, care inconjoara cladirile, formeaza un covor irezistibil pentru cei care vor sa priveasca minunile din marmura de la inaltimea firului de iarba. Trebuie sa recunosc ca am cedat tentatiei si mi-am scos intr-o clipa sandalele, ca sa ma pot plimba in picioarele goale prin cel mai desavarsit gazon pe care am calcat vreodata. Era atat de moale si des ca nu a fost nevoie de alt pretext ca sa ma intind in iarba pentru cateva momente...

Apoi cercetarea cu mare atentie a tarabelor intesate cu suveniruri insirate de-a lungul aleii care marginea piata. Si fiindca am aflat ca Pisa e taramul fermecat lui Pinochio am achizitionat pentru Stefan, celebrul personaj din lemn sub diferite forme...

Am luat cina la un mic restaurant cu terasa din apropiere si cand am revenit, spre marea mea surpriza Piata Miracolelor mi-a mai dezvaluit un miracol - asfintitul soarelui! O poezie de culoare si lumina!

Pisa e o incantare! Oricum si oricand ai privi-o!